Adresată de către senator: Sorin Lavric
Circumscripția electorală: nr. 29 – Neamț
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declarației politice: Viorel Trifa, arhiepiscopul detronat de Securitate
În secolul trecut, au fost înalte fețe bisericești cărora exilul le-a apăsat conștiința precum o drastică fatalitate. Chiar dacă au vrut să se întoarcă în țară, represaliile la care ar fi fost supuse de alogenii care au adus comunismul în România le-au făcut să se răzgândească. Așa s-a întâmplat cu mitropolitul Bucovinei, Visarion Puiu, și tot așa s-a întâmplat cu episcopul Valerian.
Cu numele de mirean Viorel Dionisie Trifa, Valerian s-a născut la 28 iunie 1914 în Țara Moților. Va urma studiile superioare la Universitatea din Chișinău, unde va obține licența în Teologie cu magna cum laude. Își va continua studiile la Facultatea de Filosofie din București, iar apoi la Universitatea din Berlin.
În anul 1940, a preluat funcția de președinte al Uniunii Naționale a Studenților Creștini din România. Molipsit de entuziasmul vremii, Viorel Trifa a fost pătruns de spiritul efervescent al epocii, drept care a aderat l/a mișcarea naționalistă din perioada interbelică. După ce mareșalul Ion Antonescu a acaparat întreaga putere, Trifa se va refugia în Germania nazistă în anul 1941. În anul 1944, va căuta adăpost la Viena, apoi la Paris. Sfârșitul războiului l-a prins în funcția de profesor de istorie antică și de limba franceză, la un colegiu teologic din Italia.
În anul 1952, va ajunge în Statele Unite ale Americii unde va fi înscăunat drept episcop al Bisericii Ortodoxe Române de acolo. Episcopul Valerian va păstori comunitatea românească timp de 33 de ani, interval în care va ctitorii 21 de biserici, va tipări peste douăzeci de cărți de liturghie, muzică și cateheză.
În anul 1984, un scandal pus la cale de Securitate a culminat cu decizia lui Valerian de a părăsi scaunul episcopal. Cauza scandalului a stat în dorința lui Ceaușescu de a controla diaspora din SUA, aflată sub influența Bisericii conduse de Valerian. În acest scop, patriarhului Iustin Marina i s-a impus să-l trimită în SUA pe Bartolomeu Anania, pentru ca, domolind cerbicia cu care Valerian se opunea regimului comunist, să accepte ca Arhiepiscopia să treacă sub oblăduirea Patriarhiei de la București. Dar Valerian a fost de neclintit.
Nereușind pe această cale, Ceaușescu (așa cum susține Pacepa în cartea „Orizonturi roșii”) a apelat la sprijinul lui Moses Rosen, rabinul-șef al comunității evreiești din România. Așa se face că arhiepiscopului Valerian i s-au fabricat documente false cum că ar fi fost nazist. Pe fondul acestor acuzații, pe 25 august 1980 un tribunal federal îi va retrage cetăţenia americană drept care episcopul va pleca în Portugalia, unde avea să moară în anul 1987.
La fel ca Visarion Puiu, destinul lui Viorel Trifa a fost marcat de amărăciune și singurătate. Ingratitudinea cu care autoritățile române l-au tratat a fost expresia înverșunării cu care regimul comunist a înțeles să se răzbune pe românii care aleseseră calea exilului politic.
Sunt onorat ca, sub cupola Senatului României, să pomenesc numele lui Viorel Trifa, cleric român neclintit în fața șantajului regimului comunist.
Comments are closed