Adresată: Domnului Ministru al Educației,
Sorin Mihai Cîmpeanu
De către: Domnul Cristian-Daniel Ivănuță,
Deputat AUR, circumscripția nr. 24 Iași
Obiectul întrebării: Clarificări asupra modificării curriculei școlare
Stimate Domnule Ministru,
Este imperios necesar, să înțelegem că românii din jurul granițelor țării noastre (chiar dacă unii dintre ei nu își mai spun – sau nu li se permite să își mai spună – români) nu pot fi încadrați, strict, în categoria diaspora. Ei trăiesc pe vechi vetre românești care, din cauza vicisitudinilor istorice, au rămas în afara granițelor actuale ale României. Acesta este și cazul românilor din Basarabia.
S-a întâmplat prea des pe parcursul istoriei tumultuoase a acestui popor să depindem de schimbările decise în politica geostrategică, în alte zări. La începutul Războiului ruso-turc (1806-1812), Imperiul Rus, condus de țarul Alexandru I, a ocupat Moldova și Muntenia. Sub amenințarea iminentei intervenții a francezilor, Rusia a cerut, în schimbul eliberării gurilor Dunării, întregul teritoriu dintre Prut și Nistru, teritoriu care a fost cedat de către turci prin tratatul de la 28 Mai 1812. În următorii ani, românii din Basarabia au fost supuși unei ample politici de rusificare, după anexarea acestei părți a străvechii Moldove, pentru ca istoria să consemneze, abia la 27 martie 1918, unirea Basarabiei cu România.
În timpul ocupației sovietice din 1940-1941, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, din Basarabia au fost deportate aproximativ 30.000 de persoane în lagăre din zone îndepărtate și neprielnice, mai ales din Siberia. Numele multora dintre cei deportați s-au alăturat celor ale altor sute de persoane ucise, într-un martiriu udat cu sânge. În anul 1944, înaintarea oștilor sovietice a provocat retragerea trupelor române și germane, alături de autoritățile civile și religioase din Basarabia. Milioane de români au rămas, deși la ei acasă, dincolo de granițele propriei țări.
După proclamarea independenței față de fosta Uniune Sovietică în 1991, românii dintre Prut și Nistru au putut reveni măcar sub jurisdicția canonică a Bisericii Ortodoxe Române, ca urmare a reactivării Mitropoliei Basarabiei, decisă de Sfântul Sinod. Dar sunt ingrijorat, că toate aceste adevăruri nu vor fi consemnate în manualele de istorie sau vor fi rămas doar punctate în manualele de istorie din alte vremuri, cine știe cât de îndepărtate.
Ținând cont de cele mai sus enunțate și de faptul că, Istoria Basarabiei este și trebuie să fie trup comun cu Istoria României, vă rog să îmi răspundeți la următoarea întrebare:
- Care vor fi demersurile, concrete si punctuale, de introducere în curricula școlară de liceu a cursului Istoria Basarabiei?
Nu există răspunsuri