CĂTRE,
BIROUL PERMANENT AL SENATULUI
În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru reglementarea esteticii arhitecturale a clădirilor administrative din România” spre dezbatere și adoptare, în procedură de urgență.
În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.
De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.
INIȚIATORI:
Senator AUR Marius – Valentin Roman __________________
Deputat AUR Ionelia – Florența Priescu __________________
EXPUNERE DE MOTIVE
Prezenta propunere legislativă are ca scop revitalizarea stilurilor arhitecturale autohtone întâlnite în spațiul românesc prin stabilirea acestora ca normă de construire atunci când obiectul lucrărilor de construire este reprezentat de clădiri de tip administrativ aflate în proprietatea Statului Român. Un al doilea scop urmărit prin prezenta propunere legislativă este acela de a îmbunătăți viața cetățenilor prin promovarea unei arhitecturi cu o estetică plăcută și care oferă individului un sentiment de apartenență la cultura țării și a regiunii din care face parte.
De asemenea, astfel, se vor promova particularitățile estetice și arhitectonice ale fiecărei regiuni istorice în parte, aspect care va întări sentimentul de apartenență și cel identitar al locuitorilor.
Din punct de vedere al contextului istoric subliniem că, după obținerea independenței, Statul Român a înregistrat o dezvoltare accelerată. Această dezvoltare a fost realizată prin munca înaintașilor noștri iar efectele acestei munci se văd și astăzi prin clădirile istorice rămase moștenire. Subliniem că această dezvoltare rapidă a fost cauzată și de marea dorință a românilor de a ajunge din urmă țările occidentale.
Astfel, timp de câteva decenii, orașele României au suferit o transformare arhitecturală și urbanistică accelerată. Stilurile arhitecturale utilizate au fost atât de natură autohtonă, cât și de natură străină în concordanță cu moda arhitecturală a vremurilor din spațiul european.
Atenția la estetică și importanța dată unei dezvoltări urbane specifice orașelor europene moderne sunt dovezi ale dorinței românilor și administrației statului de a stabili clar apartenența istorică a României la familia europeană. Mai mult de atât, realizarea unor clădiri impresionante arhitectural pentru administrația publică a avut ca efect consolidarea Statului Român prin faptul că a inspirat sentimente de apartenență și solemnitate cetățenilor.
Din păcate, această dezvoltare a fost oprită brusc și violent. După instaurarea definitivă a comunismului în 1947 orice dezvoltare arhitecturală specifică spațiului românesc și european a fost oprită. Din acel moment arhitectura de inspirație sovietică a fost preferată în realizarea construcțiilor administrative și civile. Utilizarea din acel moment a unor curente arhitecturale cum ar fi brutalismul a avut ca scop principal ștergerea identității naționale și înlăturarea sentimentelor de apartenență a cetățenilor. În final, a fost impus un stil arhitectural omogen în tot spațiul de influență sovietică. Dovada clară a acestui scop o reprezintă fenomenul demolărilor agresive de fond construit vechi realizate de autoritățile comuniste.
Istoricul Dinu C. Giurescu a afirmat că „În timpul elaborării acestui studiu, structura și aria clădită a cel puțin 29 orașe din România erau distruse în proporție de 85-90%, fiind înlocuite cu blocuri de apartamente de un caracter total diferit”. Lucrarea domnului Giurescu din care a fost extrasă informația prezentată se numește „Distrugerea trecutului României” și demonstrează natura ideologică a distrugerilor de patrimoniu realizate de regimul comunist.
Din păcate, experiența comunistă a lăsat traume adânci în societatea românească, iar stilurile arhitecturale ce au fost utilizate în trecut nu au reușit să renască. Din această cauză, în ultimii 35 de ani dezvoltarea urbană a României a fost haotică, iar stilurile arhitecturale utilizate atât la construcțiile civile, cât și la construcțiile administrative, nu au ținut cont de identitatea și cultura națională și nici de elementele arhitectonice specifice local sau regional. Acest aspect este unul tragic întrucât regimul comunist a oprit brutal dezvoltarea arhitecturală naturală a României.
Astfel, observăm că, după 1990, stilul de arhitectură preferat utilizat pentru construcții publice a fost tot brutalismul ori variații ale acestuia. Acest stil arhitectural s-a bucurat de popularitate chiar și în vestul Europei însă limitările acestuia sunt astăzi bine documentate și sunt marcate de o tendință accentuată de degradare, o popularitate scăzută din punct de vedere estetic și identitar și o lipsă a oricărui element de apartenență.
Mai mult de atât, menționăm că o principală critică a soluțiilor de arhitectură și a propunerilor urbanistice ale renumitului arhitect Le Corbusier (important reprezentat al curentului brutalist) sunt bazate pe indiferența acestuia față de zonele construite vechi și pe efectul de izolare urbană a claselor sărace. În acest context, menționăm inclusiv politica actuală a Uniunii Europene prin care se încearcă îndepărtarea de stilurile brutaliste prin promovarea unei viziuni marcate de cultură și creativitate. Această politică a Uniunii Europene este cel mai bine reprezentată prin inițiativa „Noul Bauhaus european”.
Având în vedere cele de mai sus, considerăm că promovarea arhitecturii naționale autohtone prin utilizarea acesteia la construcția clădirilor administrative va aduce o serie de beneficii societății românești. Aceste noi clădiri administrative vor inspira populația și vor trezi în aceasta sentimente de respect, apartenență și solemnitate. Stilurile arhitecturale utilizate trebuie să respecte identitatea națională și regională a cetățenilor. Un alt efect va fi acela de a readuce la viață aceste stiluri arhitecturale întrucât familiarizarea populației României cu diversele tipuri de arhitectură clasică poate duce la începerea utilizării acestora în construcția clădirilor civile.
În aceste condiții, considerăm că adoptarea acestui proiect de lege este justificată și necesară pentru asigurarea unui viitor pentru cultura arhitectonică a României.
În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.
INIȚIATORI:
Senator AUR Marius – Valentin Roman __________________
Deputat AUR Ionelia – Florența Priescu __________________
LEGE pentru reglementarea esteticii arhitecturale a clădirilor administrative din România
Parlamentul României adoptă prezenta lege
Art. 1. – Prezenta lege reglementează unele măsuri în materia construcțiilor cu scopul de a promova și consolida cultura arhitecturală a României prin stabilirea stilurilor arhitecturale ce trebuie utilizate pentru construirea unor clădiri pentru administrația publică și pentru domeniul cultural și educațional din România.
Art. 2. – (1) Construirea edificiilor administrative menționate în prezenta lege se realizează cu respectarea reglementărilor tehnice referitoare la cerințele fundamentale prevăzute de Legea 10/1995 privind calitatea în construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și cu respectarea și integrarea elementelor și componentelor cultural-istorice ale stilurilor arhitecturale reprezentative.
(2) Autorizarea construirii edificiilor administrative menționate în prezenta lege se realizează cu respectarea prevederilor legale din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 3. – În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
- Stil arhitectural reprezentativ – orice stil arhitectural utilizat și consacrat pe teritoriul României până în anul 1947 inclusiv, semnificativ din punct de vedere arhitectural, istoric, artistic, etnografic, social și tehnic. Din această categorie fac parte, fără a ne limita la acestea, următoarele stiluri arhitecturale: Brâncovenesc, Neoromânesc, Neoclasic, Beaux Arts, Mediteranean, Art Deco, Modernist, Bauhaus, precum și variațiile acestora;
- Edificii administrative – clădirile de natură administrativă utilizate ca sedii ale ministerelor și altor organe centrale de specialitate subordonate Guvernului, prefecturilor, primăriilor, consiliilor locale, consiliilor județene și instanțelor judecătorești care aparțin domeniului public și privat al statului și unităților administrativ-teritoriale.
Art. 4. – Autorizația de construire pentru construcțiile noi având destinația de edificii administrative, în înțelesul prezentei legi, se emite numai cu condiția edificării de construcții în stilurile arhitecturale reprezentative.
Art. 5. – Prevederile art. 4 se aplică și în cazul edificării construcțiilor noi având destinația de biblioteci și unități de învățământ din mediul urban care aparțin domeniului public și privat al statului și unităților administrativ-teritoriale.
Art. 6. – Autorizațiile de construire emise cu nerespectarea prevederilor art. 4 și art. 5 sunt lovite de nulitate.
Art. 7. – Pentru realizarea de lucrări de consolidare, modificare, extindere, reabilitare sau de reparare a construcțiilor existente cu destinația de edificii administrative, în înțelesul prezentei legi, și ale celor prevăzute la art. 5, construite în alte stiluri arhitecturale decât stilurile arhitecturale reprezentative, se analizează în faza de proiectare posibilitatea și fezabilitatea tehnico-economică a conversiei către un stil arhitectural reprezentativ.
Art. 8. – Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.
Comments are closed