Ionelia Priescu – Lege pentru completarea Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii

CĂTRE,

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru completarea Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.   

În temeiul art. 115 din Regulamentul Senatului, republicat, solicităm procedura de urgență pentru această inițiativă legislativă.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Deputat AUR Ionelia-Florența Priescu  ___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

Violența domestică și violența de natură sexuală reprezintă probleme sociale majore, cu impact grav asupra sănătății și independenței victimelor. Din păcate, România este un exemplu negativ în ce privește aceste tipuri de violență. Pe lângă drama psihologică și problemele medicale ale victimelor, în practică victimele au de suferit și pe plan profesional. Astfel, apariția unor blocaje economice și sociale – pierderea locului de muncă, lipsa de siguranță financiară și teama de stigmatizare – este de natură să împiedice victimele să caute ajutor medical, ajutor juridic, să depună plângeri sau să participe la proceduri legale relevante. În aceste cazuri, victima este afectată de o vulnerabilitate ridicată iar viața profesională cade pe planul secund.

În prezent, în România nu există o soluție legală prin care să se acorde victimelor violenței domestice, ale violului ori agresiunii sexuale un drept la concediu plătit în scopul gestionării consecințele acestor traume. De asemenea, introducerea unei asemenea măsuri apare, în mod evident, necesară și în situația în care victima este un copil minor al salariatului.

Mai mult de atât, legislația altor state a evoluat și a stabilit dreptul la zile libere plătite pentru victimele violenței domestice ori sexuale. Viziunea generală este că victimele ori salariații ai căror copii sunt victime trebuie sprijinite în mod real și practic.

Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind eliminarea violenței și hărțuirii în lumea muncii prevede în mod expres că statele trebuie să asigure cadre legislative care să răspundă necesităților angajaților afectați de violență. De asemenea, un număr mare de asociații cu activitate în domeniul protecției victimelor violenței domestice și sexuale au cerut public și în mod repetat adoptarea unor astfel de măsuri.

Un exemplu pozitiv în domeniu este legislația din provinciile canadiene care prevede 10 zile libere pentru victimele violenței domestice. Mai mult de atât, în provincia Ontario e prevăzut dreptul la 10 zile libere atât pentru victimele violenței domestice, cât și pentru victimele violenței de natură sexuală. Aceste zile sunt oferite în scopul de a căuta tratament medical, sprijin psihologic, servicii sociale, de relocare sau de asistență juridică. De asemenea, este prevăzută obligația de a proteja confidențialitatea datelor primite și de a interzice discriminarea împotriva persoanelor care solicită sau iau astfel de concedii. 

Motivarea acestui tip de măsuri este clară. În fapt, femeile și orice alți supraviețuitori ai violenței domestice și sexuale nu ar trebui să aleagă între siguranța și refacerea lor și câștigurile salariale. Astfel, acest tip de concediu oferă timpul necesar pentru refacerea emoțională și psihologică, pregătirea juridică și vindecarea victimei fără posibilitatea unor penalizări economice sau profesionale. Alte exemple de bune practici sunt Noua Zeelandă, Australia sau Franța. 

În vederea celor de mai sus, putem afirma că adoptarea unei dispoziții legislative care să instituie 10 zile de concediu cu plată pentru victimele violenței domestice, violului și agresiunii sexuale este un pas necesar și proporțional care asigură siguranța populației și alinierea la bunele practici internaționale. Astfel, măsura nu doar sprijină supraviețuitorii în momente critice, dar promovează și un climat de muncă mai sănătos și responsabil social.

Luând în considerare argumentele prezentate mai sus, vă solicităm respectuos sprijinul în vederea adoptării prezentei propuneri legislative.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.   

INIȚIATOR:

Deputat AUR Ionelia-Florența Priescu ___________________

LEGE pentru completarea Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. I – După articolul 152² din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol, art. 152³, cu următorul cuprins:

Articolul 152³ 

„(1) Salariatul are dreptul la 10 zile libere plătite dacă acesta sau un copil minor al salariatului a fost victimă a unei infracțiuni de violență în familie ori a unei infracțiuni de viol sau de agresiune sexuală.

(2) Zilele libere prevăzute la alin. (1) vor fi utilizate în următoarele scopuri:  

1. refacere emoțională și psihică;
2. identificare de servicii de consiliere psihologică, servicii medicale ori de alte servicii de specialitate;
3. identificare de asistență juridică;
4. îndeplinirea oricăror alte acte sau acțiuni necesare pentru înlăturarea sau ameliorarea efectelor negative intervenite asupra salariatului sau copilului minor al salariatului;

(3) Zilele libere prevăzute la alin. (1) pot fi utilizate și fracționat.

(4) Angajatorul poate solicita salariatului, în termen de 20 zile de la momentul revenirii la muncă, să pună la dispoziția acestuia un element de probă pentru a face dovada existenței faptelor prevăzute la alin. (1). Punerea la dispoziție a probelor se face în termen rezonabil și în limita posibilităților rezonabile ale salariatului de a le obține.

(5) Angajatorul are obligația de a institui și aplica măsuri adecvate pentru asigurarea confidențialității datelor și documentelor comunicate în contextul prevederilor prezentului articol.”

Art. II – Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.