Adresată de către: Senator Constantin-Ciprian IACOB
Circumscripția electorală: Nr.16, Dâmboviţa
Grupul Parlamentar: A.U.R.
Titlul declarației politice: “300, nu 465! Poporul a decis, Parlamentul trebuie să se supună””
Domnule Președinte,
Stimați colegi senatori,
Mă adresez dumneavoastră nu doar în calitate de parlamentar, ci și ca membru al unei națiuni care, în urmă cu mai bine de un deceniu, și-a exprimat răspicat voința în cadrul unui act suprem de democrație: referendumul național din 2009.
Pe 22 noiembrie 2009, peste 6,7 milioane de români au spus „DA” la două întrebări esențiale pentru buna funcționare a statului:
- DA pentru un Parlament unicameral – cu 78% dintre votanți în favoare.
- DA pentru un Parlament cu maximum 300 de parlamentari – cu un procent copleșitor de 89% (7,7 milioane de români).
Aceste cifre nu sunt simple statistici. Ele reprezintă o voință națională, o chemare la reformă, la eficiență și la moralitate instituțională. O voință care, din păcate, a fost ignorată sistematic de către clasele politice care s-au succedat la putere.
După acest referendum, în loc să ne îndreptăm spre normalitate, am asistat la un paradox revoltător. În legislatura 2012–2016, numărul parlamentarilor a ajuns la 588 — cu aproape 100 mai mult decât înainte de referendum! Iar în anii următori, „normalizarea” a însemnat o reducere doar parțială: 465 de parlamentari, mult peste plafonul de 300 dorit de popor. Aceasta nu este doar o ineficiență. Este o sfidare. Sfidarea a peste 7 milioane de voturi. Sfidarea principiului fundamental al suveranității poporului.
Conform Constituției României, „suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, precum și prin referendum.” Iar Curtea Constituțională a subliniat, prin deciziile sale, că voința exprimată printr-un referendum, fie el și consultativ, nu este opțională pentru Parlament. Dimpotrivă, are efect indirect obligatoriu – ceea ce înseamnă că Parlamentul are datoria constituțională de a pune în aplicare această voință.
Astăzi, Parlamentul României are unul dintre cele mai mari numere de aleși din Uniunea Europeană, raportat la populație. Și totuși, paradoxal, o mare parte dintre acești aleși sunt anonimi pentru cetățeni, simpli executanți de directive de partid, lipsiți de vizibilitate, transparență și eficiență.
Grosso modo, plusul de parlamentari față de cei 300 doriți de români în 2009 au provocat o pierdere a statului român de aproximativ 500 milioane de euro.
În același timp, avem peste 6 milioane de români trăind în diaspora, români care contribuie cu miliarde de euro anual la economia țării, dar care sunt reprezentați de doar 6 parlamentari: patru deputați și doi senatori. Este inadmisibil. În timp ce în țară avem sute de parlamentari nejustificați numeric, milioanele de români din diaspora sunt practic ne-reprezentați, ignorați, marginalizați.
Stimați colegi,
Este timpul să ne întrebăm direct:
- Cine răspunde pentru cele 500 de milioane de euro cheltuite în plus pentru întreținerea unui aparat legislativ supradimensionat?
- Cine răspunde pentru încălcarea suveranității poporului?
- Cine răspunde pentru stagnarea unei reforme esențiale, cerute explicit și democratic de către cetățeni?
Vă spun astăzi cu toată responsabilitatea: Parlamentul nu poate continua să funcționeze ca o fortăreață izolată de popor. Nu putem cere respect față de instituție, atâta timp cât instituția nu respectă votul popular. Reforma este nu doar necesară, ci obligatorie.
De aceea, fac apel:
- La reducerea numărului de parlamentari la maximum 300, așa cum s-a stabilit prin vot popular.
- La mărirea numărului de reprezentanți ai diasporei, pentru o reprezentare proporțională și echitabilă.
- La declanșarea unui proces de reformă reală, transparentă, care să restabilească încrederea cetățenilor în Parlament.
Nu putem construi viitorul cu fundații fisurate. E timpul să reparăm ce am ignorat prea mult timp. Nu în numele unui partid, ci în numele poporului român, care ne-a trimis aici nu ca să-l sfidăm, ci ca să-l reprezentăm.
Comments are closed