În cadrul celei de-a doua sesiuni plenare din luna octombrie a Parlamentului European, o delegație de aproximativ 100 de reprezentanți ai Camerei de Comerț America-UE (AmCham) s-a deplasat la Strasbourg pentru a discuta cu oficiali ai Uniunii Europene, inclusiv cu europarlamentari, despre relațiile economice dintre companiile americane și Europa, precum și despre investiții, competitivitate și cooperare transatlantică.
Cu unul din aceste grupuri ale delegației AmCham, format din experți în protecția consumatorului și reprezentanți ai unor companii precum Amazon și Procter & Gamble, m-am întâlnit miercuri, în calitate de europarlamentar român și de vice-președinte al grupului ECR din PE.
Discuția s-a axat pe aspecte legate de drepturile consumatorilor, dar s-a lărgit și pe chestiuni de competitivitate și reziliență ale modelului economic, democratic și geo-politic al Uniunii Europen.
S-a discutat chiar și despre provocările BRICS, în special cea privitoare la o monedă comună, declarat anti-dolar și anti-euro, fiind mai animată. Am spus, de exemplu, că avantajul denominării în dolari a peste 70% din circulația tuturor mărfurilor, serviciilor și valorilor lumii poate lua sfârșit odată cu apariția acestei monezi globale, iar lumea sudului global ar putea fi mulțumită, căci programele de devalorizare a dolarului și a euro, practicate de Fed și BCE sub numele de quantitative easing (relaxare cantitativă), au dus la erodarea averilor și a veniturilor și la o injustă redistribuție a averilor către big tech, pharma și finance, mai toate americane…
În cadrul întâlnirii, reprezentanții AmCham au subliniat necesitatea ajustării legislației pentru a contrabalansa expansiunea economică a unor state precum China pe piețele euro-atlantice, expansiune realizată inclusiv prin practici neloiale de dumping, manipulare și falsificare a calității produselor.
Personal am atras atenția că o reformă legislativă la nivel european este necesară fără îndoială, însă aceasta trebuie axată, mai mult decât orice, pe simplificare. La momentul actual, principala problemă a cadrului legislativ comunitar este hiper-complexitatea, care creează consumatorilor și întreprinderilor mici și mijlocii reale probleme de înțelegere și apropriere. Am arătat, de asemenea, că inclusiv marile corporații se plâng de supra-reglementare. Preluând un exemplu pe care l-au dat unii lobby-iști din domeniul IT (cu care m-am întâlnit, de asemenea, la Strasbourg, cu două săptămâni în urmă), am spus că în domeniul digital și al inteligenței artificiale s-au adunat nu mai puțin de 100 de reglementări europene, care mai sunt și extrem de dense și tehnicizate, expresia „wooden language” fiind prea îngăduitoare pentru a caracteriza limbajul de neînțeles al acestor directive. Am dat, de asemenea, exemplul Directivei 2024/1760 privind diligențele necesare în materie de durabilitate a întreprinderilor, care are nu mai puțin de 90 de pagini, dintre care 45 de pagini de „recitals” (un fel de preambul care ar trebui să arate simplu motivele directivei și să explice ușor inteligibil ce anume conține directiva, dar care complică directiva până la nivel de intimidare a cititorului) și 35 de pagini de anexe, directiva în sine având cca 6 pagini … Este o directivă intrată în vigoare în data de 5 iulie 2024, urmând a fi implementată în statele membre în maxim 2 ani, iar odată implementată, fața dreptului comercial și chiar a geo-politicii se va schimba radical. Nu numai corporațiile cu minim 1000 de salariați și 450 milioane de euro/anual cifră de afaceri, ci și filialele lor și partenerii lor de afaceri, din UE sau din „țări terțe”, vor fi obligați să ia măsuri pentru a proteja mediul și drepturile omului, una dintre ținte fiind ca până la nivelul anului 2050 emisiile de CO2 să fie într-o asemenea măsură reduse sau neutralizate încât să determine reducerea temperaturii globale cu 1,5 grade Celsius …
(notă: sigur că ne putem întreba dacă întreprinderi din China, India, SUA, Brazilia, parteneri de afaceri ai întreprinderilor europene, vor fi de acord cu asemenea agendă sau, de fapt, vor prefera să facă afaceri altundeva; sigur că ne putem întreba care este maniera în care se va ajunge la o reducere atât de precisă a temperaturii globale, fiind vorba, totuși, de meteorologie, a doua cea mai puțin precisă știință după psihiatrie; dar ne putem, oare, pune cu mintea odihnită a birocraților europeni?).
La fel de prolixe și greu de digerat sunt și DSA (directiva serviciilor digitale) și DMA (directiva pieței digitale), care impun reguli cvasi-imposibil de urmat pentru „controlorii de acces” (gatekeepers) și, deci, ușor de rejectat de consumatori și de IMM – uri. Aceștia sunt parteneri fără putere de negociere Apple, Amazon, Meta, Microsoft, ByteDance și Booking. Va fi foarte ușor ca acești gatekeepers să fie stârniți contra reglementări, pe care UE va trebui să le tot modifice, rectifice și amendeze în anii care vin …
Consumatorii renunță cel mai greu la obișnuințele lor. O legislație greu de înțeles va fi greu de aplicat, întrucât va fi percepută ca fiind ostilă, chiar de către cei care ar trebui să fie subiectele protecției oferite de această legislație …
În final, ambele părți au fost de acord că o legislație mai simplă ar avantaja atât consumatorii europeni (o plajă de aproape 460 de milioane de cetățeni, care depășesc populația SUA și ca număr, și ca avere și „suprafață” financiară), cât și companiile americane.
PS: Printre altele, am făcut remarcate cele câteva elemente de definiție a conceptului de „suveranitate tehnologică” europeană, astfel cum l-am perceput din discuția de miercuri cu doamna Henna Virkkunen: un cloud european, o infrastructură dedicată fabricării de chip – uri, campioni tehnologici europeni, tehnologie militară proprie, rețele de sociale media și platforme de e-comerț europene. De asemenea, am arătat că trendul actual al eforturilor de apărare ale UE este acela de a se aproviziona în proporție de 80% din industria militară americană și, respectiv, din sectorul de înalte tehnologii de apărare israelian. Această „suveranitate tehnologică” înseamnă și inversarea acestui trend, în favoarea campionilor industriali europeni. Într-o oarecare măsură, informația a făcut să se ridice un pic unele sprâncene, de unde concluzia că nu toți cei de la masă erau comercianți și industriași …
Nu există răspunsuri