Adresată:
Domnului Liviu-Ionuț MOȘTEANU, viceprim-ministru, ministrul Apărării Naționale
De către: Deputat George-Nicolae SIMION
Circumscripția electorală: nr. 42 București
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Camerei Deputaților din data de: 13.11.2025
Obiectul întrebării: Industria de apărare din România este o cauză pierdută
Stimați domni miniștri,
România a avut, cândva, una dintre cele mai respectate industrii de apărare din Europa de Est – în anii ’80, spre exemplu, produceam tancuri, transportoare blindate, arme de infanterie, muniție, chiar și aeronave, exportam în zeci de țări și susțineam zeci de mii de locuri de muncă. Desigur, poate că era un sistem imperfect, dar, cel puțin, era unul funcțional, care conferea țării o anumită independență strategică.
Astăzi, într-un context global tensionat, cu un război la graniță și o cursă a înarmării în plină desfășurare, România ar fi putut profita de o oportunitate istorică, pentru a-și reconstrui industria de apărare, pentru a atrage investiții și, astflel, să devină un furnizor strategic pentru aliați, însă, clasa politică a ales birocrația, delăsarea și interesele partinice – Romarm a devenit o structură sufocată de datorii și de sinecuriști, fără competență și fără viziune, neproducând nimic concret, în afară de „strategii de revitalizare”, conferințe de presă și PowerPoint-uri!
Stimați domni miniștri, având în vedere cele expuse, vă rog să îmi răspundeți, punctual, următoarelor întrebări:
1. Care este, în mod real, capacitatea de producție activă a industriei naționale de apărare în anul 2025, comparativ cu anul 1990 și cu anul 2015?
2. De ce majoritatea companiilor aflate sub umbrela Romarm funcționează pe pierdere, în ciuda creșterii bugetului apărării și a cererii internaționale pentru muniție și echipamente militare?
3. Ce măsuri concrete – ci nu intenții sau planuri strategice – s-au adoptat, în ultimii doi ani, pentru retehnologizarea fabricilor și pentru atragerea investițiilor private în domeniu?
4. Câte din uzinele Romarm mai produc, efectiv, ceva funcțional, în serie, și câte doar mimează activitatea pentru a justifica salariile conducerii?
5. România riscă să devină complet dependentă de importuri în materie de armament și muniție. Considerați că această situație este compatibilă cu statutul de stat membru NATO care ar trebui să contribuie la securitatea regională, ci nu doar să o consume?
Solicit răspuns scris.
Comments are closed