
Către: Ministerul Culturii, domnului András-István Demeter, ministru
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, doamnei Diana-Anda Buzoianu, ministru
De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București
Subiectul întrebării: Legalitatea defrișării unor arbori sănătoși în Parcul Regele Mihai I (Herăstrău), monument istoric, și protejarea patrimoniului natural pe durata lucrărilor de consolidare a malurilor
Stimată doamnă ministru, stimate domnule ministru,
Parcul Regele Mihai I, cunoscut de bucureșteni drept Herăstrău, este clasat ca monument istoric de importanță națională1 și este cel mai mare parc al Capitalei, o zonă folosită zilnic de zeci de mii de oameni. În contextul lucrărilor de consolidare a malurilor lacului, Primăria Municipiului București a anunțat, în iulie 2026, că din cei 1.600 de arbori aflați în zona
de intervenție, 103 urmează să fie defrișați și 91 toaletați, avizele fiind deja emise de Direcția de Mediu a Primăriei, iar arborii marcați în vederea tăierii. Aceștia reprezintă însă doar prima tranșă dintr-un plan mult mai amplu, care prevede expertizarea a circa 6.000 de arbori din parc, cu posibila lor defrișare sau toaletare ulterioară.
Consider, stimate domnule ministru, doamnă ministru că miza depășește o simplă lucrare de infrastructură, fiind vorba despre salcii, arini și alți arbori maturi, unii aproape centenari, care stabilizează natural malul, oferă umbră într-un oraș tot mai apăsat de caniculă și dau farmecul istoric al locului. O bună parte dintre exemplarele vizate sunt, potrivit sesizărilor cetățenilor și ale organizațiilor de mediu, sănătoase, iar justificarea că ar fi toate aplecate periculos ori degradate este contestată public. Într-un moment în care lacul este oricum secat pentru lucrări, există argumentul tehnic că refacerea malului s-ar putea executa din interiorul cuvei, fără a atinge rădăcinile și trunchiurile arborilor de pe mal — ceea ce ridică întrebarea dacă tăierea este realmente singura soluție sau doar cea mai comodă, pentru că, odată tăiat, un copac de 50 sau 100 de ani nu se înlocuiește cu un puiet, beneficiul se pierde pentru generația actuală și pentru cele următoare, iar pierderea este ireversibilă.
Având în vedere că intervenția are loc într-un spațiu protejat prin lege, unde grija față de patrimoniu — natural și construit deopotrivă — nu este opțională, ci o obligație a statului, domnule ministru, doamnă ministru, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări: