George-Nicolae SIMION – Întrebare – Discrepanța dintre evidențele Ministerului Afacerilor Externe și cele ale Ministerului Afacerilor Interne privind numărul cetățenilor români decedați pe teritoriul Ucrainei

Către: Ministerul Afacerilor Externe, doamnei Oana-Silvia Țoiu,

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Discrepanța dintre evidențele Ministerului Afacerilor Externe și cele ale Ministerului Afacerilor Interne privind numărulcetățenilor români decedați pe teritoriul Ucrainei

Stimată doamnă ministru,

Statul român furnizează, prin instituții diferite, cifre care nu se potrivesc cu privire la unul dintre cele mai grave subiecte posibile, anume numărul cetățenilor români care și-au pierdut viața pe teritoriul Ucrainei de la declanșarea invaziei ruse.
Printr-un răspuns oficial al Departamentului Consular, emis în luna mai 2026 ca urmare a unei solicitări formulate în temeiul Legii nr. 544/2001, Ministerul Afacerilor Externe a comunicat că statul român a acordat asistență consulară pentru repatrierea a trei cetățeni români decedați și pentru sprijinirea a doi cetățeni români răniți, toți având legătură cu participarea la ostilități pe teritoriul Ucrainei.
În paralel, din evidențele Ministerului Afacerilor Interne, prin structurile de evidență a persoanelor, rezultă că în registrele de stare civilă din România au fost transcrise zece certificate de deces emise de autoritățile ucrainene, în perioada februarie 2022 – mai 2026.
Diferența dintre cele două cifre, stimată doamnă ministru, nu este doar o simplă inadvertență statistică, ci demonstrează clar că evidența Ministerului Afacerilor Externe surprinde exclusiv cazurile care au trecut prin mecanismul consular — repatrieri sau sprijin solicitate de familii — în timp ce realitatea, reflectată în actele de stare civilă, este mai amplă, în sensul că familiile care și-au adus rudele decedate pe cont propriu nu apar în evidența consulară, ceea ce ridică întrebarea legitimă dacă statul român cunoaște, de fapt, dimensiunea reală a acestui fenomen.
Față de cele de mai sus, vă solicit să răspundeți următoarelor întrebări:

1. Cum explică Ministerul Afacerilor Externe diferența dintre cifra de trei cetățeni români decedați, comunicată oficial pe baza evidenței consulare, și cele zece certificate de deces din Ucraina transcrise în registrele de stare civilă din România în perioada februarie 2022 – mai 2026?
2. Dispune ministerul de un mecanism de corelare a datelor cu Ministerul Afacerilor Interne și cu Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor, astfel încât evidența cetățenilor români decedați în zone de conflict să reflecte totalitatea cazurilor, nu doar pe cele gestionate consular?
3. Care este, la data prezentei, numărul total al cetățenilor români despre care ministerul are cunoștință că au decedat pe teritoriul Ucrainei de la 24 februarie 2022, indiferent de sursa informației — canal consular, autorități ucrainene, structuri militare sau familii?
4. A solicitat sau intenționează ministerul să solicite autorităților ucrainene date oficiale privind cetățenii români înregistrați ca decedați ori dispăruți pe teritoriul Ucrainei în perioada de referință?
5. Pentru ce motiv răspunsurile publice anterioare ale ministerului au fost în sensul că această informație nu este cunoscută sau nu este deținută, în condițiile în care evidența consulară a celor trei decese exista la momentul fiecărei repatrieri?
6. Ce sprijin — consular, juridic și de informare — pune ministerul la dispoziția familiilor cetățenilor români decedați sau dispăruți în Ucraina și cum sunt acestea informate cu privire la drepturile de care beneficiază?