Geamănu Ștefan – Declarație politică – „Guvernul memoriei scurte și al obrazului gros”

Adresată de către domnul senator: Ștefan GEAMĂNU

Circumscripția electorală: Nr. 43, pentru românii cu domiciliul în afara României

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Titlul declaraţiei politice: „ Guvernul memoriei scurte și al obrazului gros”

Trebuie să recunosc că USR a reușit ceva remarcabil. A inventat primul partid din România în care criteriul suprem de promovare nu este competența, nu este experiența, nu este rezultatul, ci intensitatea cu care îl ataci pe George Simion. Există, probabil, o comisie internă care măsoară exclusiv decibelii. Dacă ai vorbit calm și argumentat, nu te califici. Dacă ai rostit „Simion” de zece ori pe minut și ai strecurat strategic și „rușii”, deja ți se pregătește biroul de ministru.

La USR, cariera politică pare să funcționeze pe principiul: cine îl hulește mai tare pe Simion, acela urcă mai repede; cine vede ruși în orice dezbatere, primește punctaj suplimentar; cine reușește să transforme fiecare proiect de lege într-un episod de isterie geopolitică, e deja material de conducere.

E aproape emoționant. Un partid care se declară tehnocrat și meritocratic a ajuns să practice meritocrația indignării. Nu contează ce ai construit, contează cât de tare strigi. Nu contează ce soluții ai, contează cât de teatral îți joci rolul de adversar. Dacă mâine George Simion ar pleca în concediu și nu ar mai spune nimic o lună, jumătate din USR ar intra în criză profesională. Ar rămâne fără principalul motor de promovare în partid.

Sincer, în ritmul ăsta, USR ar trebui să introducă o funcție oficială în organigramă: de exemplu, „vicepreședinte pentru combaterea lui Simion”. Cu normă întreagă, cu spor de risc și cu bonus de performanță la fiecare conferință de presă mai isterică.

Problema este că România nu are nevoie de concursuri de indignare. România are nevoie de oameni capabili să guverneze. Iar dacă singura scară de promovare este ura față de un adversar politic, atunci nu vorbim despre politică matură, ci despre un club de dezbateri cu microfonul dat prea tare.

Poate că, înainte să mai strige o dată „pericolul!”, ar trebui să se întrebe dacă nu cumva adevăratul pericol este transformarea propriei identități politice într-o reacție permanentă la George Simion. Pentru că, paradoxal, în încercarea de a-l demoniza, au ajuns să graviteze complet în jurul lui.

Și, ca să fie tabloul complet iar comedia desăvârșită, îl avem pe ministrul apărării, Radu Dinel Miruțovici, care ne explică nouă, celor de la AUR, cu aer grav și doct, că suntem la mâna PSD. Este aproape tandru. Omul care a fost membru PSD din 2013 ne ține nouă lecții despre PSD. Omul care astăzi guvernează cot la cot cu PSD ne avertizează pe noi despre pericolul PSD. Este ca și cum ai vedea un fost pompier care a devenit piroman și acum ține conferințe despre pericolele incendiilor, în timp ce încă mai miroase a benzină.

Sincer, nu știi dacă să răspunzi politic sau să îi oferi un scaun, un pahar cu apă și să îl întrebi dacă realizează ironia situației. Poate că, înainte să mai împartă certificate de puritate politică, ar trebui să se uite în propriul CV. Nu de alta, dar riști să devii caricatura propriilor tale acuzații. Pentru că, în final, ipocrizia nu este o doctrină. Dar, în mod clar, pentru unii a devenit o funcție publică.