Florin-Cornel Popovici – Întrebare – Dosarul penal nr. 2819/115/2016 al Tribunalului Caraş-Severin — inacțiune instituțională în fața riscului prescrierii unui prejudiciu de 10,5 milioane euro; solicitare de date privind dosarele penale cu vechime de peste 9 ani

În atenția: Domnului Radu Marinescu, Ministrul Justiției

De către: Domnul Florin-Cornel POPOVICI, deputat

Circumscripția electorală: nr. 37, Timiş

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul întrebării: Dosarul penal nr. 2819/115/2016 al Tribunalului Caraş-Severin — inacțiune instituțională în fața riscului prescrierii unui prejudiciu de 10,5 milioane euro; solicitare de date privind dosarele penale cu vechime de peste 9 ani

Stimate Domnule Ministru,

În aplicarea art. 112 din Constituția României, art. 34 lit. d) și i) din Legea nr. 96/21 aprilie 2006, privind statutul deputaților și al senatorilor, art. 202, 203, 212 și 213 din Regulamentul Camerei Deputaților aprobat prin Hotărârea nr. 8 din 24 februarie 1994, republicat și având în vedere atribuțiile ce îmi revin în exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul României, membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, vă solicit respectuos să îmi comunicați următoarele date:

Ca urmare a răspunsului dumneavoastră nr. 5/72.443/2025 din 8 decembrie 2025 la întrebarea mea nr. 2828A/29.10.2025, formulez prezenta interpelare în temeiul art. 64 din Constituția României, art. 34 lit. d) şi i) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților şi al senatorilor, art. 218–220 din Regulamentul Camerei Deputaților.

I. Principiul călcat în picioare: „Iustitia dilata est iustitia denegata”

Principiul Iustitia dilata est iustitia denegata — justiția amânată este justiție negată/refuzată — atribuit conceptual omului politic britanic William Ewart Gladstone (secolul al XIX-lea), care a consacrat o idee ce circula deja în spațiul juridic anglo-saxon, este astăzi parte integrantă a arhitecturii juridice europene şi naționale, iar încălcarea sa atrage răspunderea statului în fața instanțelor internaționale.

Dincolo de originea sa, principiul este astăzi consacrat ferm în arhitectura juridică europeană şi națională: Constituția României — art. 21 alin. (3) — garantează dreptul la un proces echitabil şi soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil; Convenția Europeană a Drepturilor Omului — art. 6 §1 — consacră acelaşi drept, iar jurisprudentța constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului sancționează în mod repetat statele pentru durata excesivă a procedurilor judiciare, inclusiv România.

Justiția românească aplică însă acest principiu pe dos şi în beneficiul tocmai al celor pe care ar trebui să-i judece. Ceea ce ar trebui să fie o garanție a cetățeanului — dreptul la o hotărâre rapidă şi justă — devine în practică un instrument de salvare a infractorilor: un mecanism prin care prescripția lucrează lent, sigur şi ineluctabil în favoarea celor care au devalizat țara, în timp ce dosarele lor mor moarte naturală în arhivele instanțelor.

Dosarul nr. 2819/115/2016 al Tribunalului Caraş-Severin este atât un exemplu emblematic, cât şi un simptom al acestei patologii sistemice. Prejudiciul este 10.585.691 euro. Dosarul are, la data prezentei interpelări, 79 de termene în aproape 9 ani. Niciun vinovat condamnat. Niciun ban recuperat. Nicio consecință pentru nimeni. Şi, pe fundal, ceasul prescripției ticăie.

Această realitate capătă o gravitate şi mai mare în contextul în care România traversează o perioadă de deficit excesiv şi de datorie publică la cote istorice, în care populația şi mediul de afaceri sunt supuse unor eforturi fiscale considerabile şi, în raport cu această realitate, profund nejustificate. Sumele care se pierd prin prescripția dosarelor tergiversate nu dispar pur şi simplu: ele se regăsesc, în ultimă instanță, în datoria publică şi, prin aceasta, în impozitele plătite de cetățenii români. A tolera tergiversarea înseamnă a transfera de facto costul corupției de pe umerii infractorilor pe umerii contribuabililor.

II. Referitor la răspunsul primit

Am luat act de răspunsul dumneavoastră şi nu pot să nu constat că acesta, deşi impecabil construit din punct de vedere al tehnicii normative, se reduce în substanță la două concluzii: (1) Ministerul Justiției nu poate interveni în activitatea instanțelor, invocând independența judecătorilor, şi (2) dosarul „se află în monitorizare” la Inspecția Judiciară. Ambele afirmații sunt formal corecte. Şi tocmai de aceea sunt profund îngrijorătoare. Întrebarea mea nu a vizat niciodată fondul cauzei. A vizat conduita procedurală care a permis ca 79 de termene să se succeadă timp de aproape un deceniu fără soluție. Citez din propriul dumneavoastră răspuns: „nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor constituie abatere disciplinară” — art. 271 lit. g) din Legea 303/2002. Dacă norma există, dacă dosarul este monitorizat, de ce nu s-a declanşat nicio procedură disciplinară?

III. Situația actualizată a dosarului nr. 2819/115/2016

Față de cele semnalate în octombrie 2025, dosarul a continuat să acumuleze termene. Situația completă la data prezentei interpelări:

Notă: La termenul din 29.09.2022 s-a dispus desțințarea completului şi scoaterea cauzei de pe rol, fără măsuri de prevenire a prescripției — decizie care a contribuit decisiv la prelungirea nejustificată a cauzei şi care nu a făcut, conform informațiilor publice disponibile, obiectul niciunei anchete disciplinare.

IV. Întrebări adresate prin prezenta interpelare

1. Inspecția Judiciară a comunicat încă din noiembrie 2025 că dosarul „se află în monitorizare”. Ce presupune concret această monitorizare? Care sunt paşii procedurali următori şi termenul estimat pentru finalizarea acesteia?

2. Au fost identificate motive imputabile judecătorilor care au instrumentat cauza, de natură să atragă răspunderea disciplinară în temeiul art. 271 lit. g) din Legea 303/2002? Dacă da, ce măsuri s-au luat? Dacă nu, pe ce bază s-a concluzionat că amânările nu sunt imputabile?

3. Desțințarea completului de judecată de la 29.09.2022 a făcut obiectul vreunei analize disciplinare sau administrative? Care a fost concluzia?

4. Inspecția Judiciară sau Ministerul Justiției au sesizat sau intenționează să sesizeze Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la această cauză?

V. Solicitare de date privind dosarele penale cu vechime de peste 9 ani

Solicit Ministerului Justiției o situație centralizată a tuturor dosarelor penale aflate pe rolul instanțelor judecătoreşti din România cu o vechime de peste 9 ani de la primul termen de judecată, cu indicarea, pentru fiecare dosar:

•  numărului de dosar şi al instanței pe rolul căreia se află;

•  anului înregistrării şi datei primului termen de judecată;

•  obiectului cauzei (încadrarea juridică a faptelor);

•  stadiului actual al procedurii (fond, apel, recurs, reluare după casare etc.);

•  numărului total de termene acordate până la data comunicării;

•  valorii prejudiciului, acolo unde aceasta este stabilită sau estimată;

•  calității părților implicate (persoane fizice / juridice / persoane cu funcții publice).

Scopul acestei solicitări este cuantificarea fenomenului tergiversării sistemice în cauzele de mare corupție şi evaziune fiscală — fenomen care, aşa cum principiul Justice delayed is justice denied — consacrat de Gladstone şi însuşit de ordinea juridică europeană — o arată cu claritate, nu este un accident al sistemului, ci, prea adesea, finalitatea sa reală în serviciul celor puternici şi în detrimentul cetățeanului român.