România trăiește, în aceste zile, consecințele directe ale modului în care actualul executiv a gestionat relația cu Statele Unite. După eșecul includerii în programul Visa Waiver, asistăm acum la o reducere semnificativă a prezenței militare americane pe teritoriul nostru, prezentată ipocrit sub formula de „redimensionare”. Nu este o simplă ajustare tehnică, ci o retragere clară: din cei aproximativ 1.800 de militari, aproape jumătate părăsesc baza de la Mihail Kogălniceanu.
Ni se spune că parteneriatul strategic rămâne „solid”. Dar cum să vorbim despre încredere, când faptele contrazic flagrant promisiunile publice? Pe 9 octombrie, Ministrul de Externe, Oana Țoiu, declara după întâlnirea cu secretarul de stat Marco Rubio că „am agreat împreună că prezența militarilor americani în România trebuie să continue” și chiar vorbea despre „creșterea prezenței”. Trei săptămâni mai târziu, realitatea a demonstrat exact contrariul. Aceasta nu este diplomație, ci dezinformare instituționalizată.
Cine își asumă această minciună strategică? Cine răspunde pentru discrepanța dintre vorbe și realitate? România riscă să-și piardă credibilitatea în fața celui mai important aliat strategic. În loc să consolideze parteneriatul cu Statele Unite, actuala guvernare transmite confuzie și slăbiciune.
Și cum să nu fie așa, când în fruntea executivului și a diplomației avem oameni care tratează relația cu Statele Unite după criterii de simpatie personală și instinct politic de mahala? Avem un vicepremier, Oana Gheorghiu, care îi caracteriza pe Donald Trump și pe vicepreședintele american J.D. Vance drept „doi golani”. Așa arată diplomația responsabilă a României? Cu ofense la adresa liderilor celui mai important aliat strategic?
Avem un consilier prezidențial, Valentin Naumescu, care în 2017 îl ataca dur pe Donald Trump pentru „politici dăunătoare coeziunii NATO”, iar în 2025 ajunge să declare că, dacă același Trump ar primi Premiul Nobel pentru Pace, „nimeni nu ar putea contesta argumentele”. Această schimbare de discurs arată o dedublare a personalității și o lipsă totală de consecvență în gândire.
Mai grav, avem un ambasador, Andrei Muraru, care, deși ocupă una dintre cele mai sensibile funcții diplomatice ale statului român, a depășit în repetate rânduri limitele de neutralitate impuse de statutul său. Prin declarațiile și poziționările sale publice, este implicat direct în jocurile politice interne din România, susținând constant tabăra guvernamentală și coaliția de putere.
Situația actuală reprezintă un eșec diplomatic al României. Este necesar să fie restabilite corect legăturile cu Statele Unite, având în vedere că vorbim despre principalul partener strategic al țării și despre un aliat esențial pentru securitatea României în actualul context geopolitic.
Comments are closed