Condamn războiul!
Uneori, în copilărie, în zilele de sărbătoare, când sfătoșii satului se mai strângeau pe la porți, ascultam, pitit, poveștile despre război, despre foamete despre cât de greu a fost și ce sacrificii au facut bunicii noștri . Mi se păreau povești desprinse dintr-un film de război. Nu îmi venea să cred că atâtea orori și atâtea suferințe s-au putut întâmpla.
În decursul anilor am fost cam peste tot în această lume datorită profesiei mele și, uneori vedeam urmările unor războaie. Ca și în copilărie nu îmi puteam imagina prin ce au trecut oamenii în timpul conflictelor armate.
Acum, când nu credeam că atât de aproape de noi ar izbucni un război, când în sinea mea îmi spuneam că nu se poate acest lucru, că totul se poate rezolva prin diplomație și negocieri, am fost puși cu toții în fața faptului împlinit.
A fost declanșat război în țara vecină. Un război fratricid. Mă întreb: putea fi evitat? Am convingerea că da!
Am văzul la Isaccea oameni care și-au părăsit casele, rudele, cu o geantă și cu actele au fugit din calea războiului. Am văzut femei, cu copiii mici în brațe și cu cei mai mărișori de mână, care se abțineau să plângă pentru a nu speria copiii. Am văzut frică, durere și deznădejde în
ochii oamenilor. Nu știau ce le va aduce ziua de mâine. Nu știau dacă se vor mai întoarce vreodată acasă sau dacă își vor mai vedea copiii, soții, tații rămași să apere țara din care au plecat.
Este cumplit. Poate pentru prima dată în viață m-am simțit neputincios.
Aș fi vrut să le spun copiilor că tații lor sunt în siguranță și că se vor revedea. Să le spun mamelor că își vor strânge din nou copiii la piept. Să le spun soțiilor că se vor reîntâlni cu soții lor și vor putea să își crească pruncii în liniște și pace. Aveam un nod în gât și mă abțineam cu greu să nu îmi dea lacrimile. Atâta suferință este greu de suportat.
Ce au adus războaiele bun? Nimic. Doar distrugere și vieți omenești pierdute sau distruse. Doar suferință.
Nu sunt un om violent. Toată viața am evitat conflictele de orice natură. Condamn orice act de agresiune atât verbală cât și fizică. Când văd ce se întâmplă atât de aproape de noi nu mă pot gândi că nu s-ar putea întâmpla și aici.
Ce se va întâmplă atunci? Cât de pregătiți suntem să ne confruntăm cu o asemenea situație?
Sugerez tuturor guvernanților să dea dovadă de maturitate diplomatică și de înțelepciune în privința oricărei declarații sau acțiuni ce ar putea duce țara noastră într-un conflict armat!
Condamn cu toată tăria, agresiunea armata a Rusiei fără de statul Ucraina.
Acestea sunt printre cele mai întunecate zile pentru Europa de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Nu există răspunsuri