Vreau să vă vorbesc astăzi despre locul unde m-am născut, despre comuna mea, Cerna, un loc care pentru mine înseamnă totul. Nu sunt aici ca să laud vreo administrație sau alta, ci pur și simplu ca să le mulțumesc oamenilor de acolo. Oameni care, prin munca lor, au sfințit pământul ăla și au ridicat țara asta, fără să ceară nimic în schimb.
Mă gândesc cu mândrie la toți cei care au plecat din Cerna și și-au făcut un rost în viață prin efort propriu. Îl avem pe Panait Cerna, fiul unor oameni modești care a ajuns poetul-filosof al țării, dar și pe Profesorul Dumitru Teaci, care de pe ulițele noastre a ajuns expert mondial în studiul solului și membru al Academiei. Suntem mândri de scriitori precum Dumitru Cerna, care ne țin vie identitatea și astăzi. Dar mândria mea merge și către acei cerneani care au devenit elitele tăcute ale României. Mă refer la botaniști de seamă precum Dumitru Panțu, la farmaciști care au scris lucrări de căpătâi sau la medicii care au vindecat mii de oameni. Să nu-i uităm pe dascălii noștri care au învățat generații de elevi și studenți, ori pe preoții care ne-au ținut pe calea Adevărului și a Cuvântului lui Dumnezeu.
Toți acești oameni, de la academicieni la simpli profesori de țară, sunt dovada că în acea „insulă de megleni într-o mare de slavi” – așa cum mi-am numit eu lucrarea de licență în cinstea locului în care m-am născut – s-a pus mereu preț pe minte și pe muncă cinstită.
Mă uit cu mândrie la cei din generația mea. Au ajuns medici, scriitori, filologi, ingineri sau teologi, fiecare pe drumul lui, dar fără să uite de unde am plecat. Astăzi văd o nouă generație de tineri din Cerna care urmează aceeași tradiție a muncii și a învățăturii.
Rădăcina noastră rămâne acolo, în istoria noastră meglenoromână, în familie și în frica de Dumnezeu.
Vreau să le mulțumesc tuturor oamenilor din Cerna, celor care muncesc pământul acasă, și celor care au ajuns mari prin lume. Sunt mândru că sunt de-a voastră!
Nu vă uitați satele, că de acolo ne vine puterea.
Comments are closed