Actuala guvernare ne demonstrează, zi de zi, că, din păcate, nu are niciun plan coerent sau proiect real pentru România și pentru români. Evident, cu excepția unei serii de măsuri economice al căror impact nu a fost nici anticipat, nici corect evaluat.
Actualul Guvern, cu sprijinul partenerilor din coaliție, și-a asumat răspunderea pe un pachet amplude măsuri economice: creșteri de taxe și impozite, precum și așa-numita reformă a administrației publice. Pe fond, asemenea decizii pot fi corecte. Dar există o condiție esențială: ele trebuie să conducă la obiective clare, bine definite și măsurabile.
În realitate, constatăm că aceste obiective au lipsit cu desăvârșire. Iar la luni bune de la impunerea măsurilor, economia României nu este mai stabilă, iar impactul asupra cetățenilor este, fără echivoc, negativ. Românii s-au trezit încă de la începutul anului cu taxe și impozite dublate, în timp ce salariile au rămas pe loc, iar riscul șomajului a devenit o certitudine, nu o ipoteză.
Mai mult, aceste politici au adus România în situații care frizează absurdul. Cel mai recent exemplu este celebra „taxă Temu”. În goana de a mai aduce un leu la bugetul de stat, Guvernul a adoptat o decizie care a determinat mutarea operațiunilor logistice în alte state membre ale Uniunii Europene. State care, spre deosebire de România, nu au impus această taxă. Astfel, astăzi, coletele Temu ajung în România… din Ungaria.
Exact ca în bancul clasic despre diferența dintre teorie și practică, România, în loc să încaseze aproximativ 36 de milioane de euro anual, a pierdut în jur de 700 de milioane de euro pe an. Așadar, măsura nu doar că nu a atins vreun obiectiv – admițând că acesta ar fi existat – ci a produs o pierdere majoră pentru economie.
De ce am ajuns aici? Pentru că Guvernul României nu a măsurat de zece ori înainte să taie o dată, așa cum ar face orice decident responsabil. A tăiat direct și abia apoi a început să „măsoare” efectele propriei incompetențe.
În psihologie, Köhler demonstra, prin celebrul său experiment, că învățarea autentică nu se produce prin încercări oarbe și repetate, ci prin înțelegerea relațiilor dintre probleme, prin ceea ce el numea insight. Subiecții care înțelegeau structura situației găseau soluția rapid și eficient. Cei care bâjbâiau, repetând aceleași greșeli, eșuau.
Exact asta vedem astăzi în actul de guvernare: nu învățare prin înțelegere, ci experimentare pe întuneric. Nu politici construite pe analiză și anticipare, ci decizii luate prin încercare și eroare, cu costuri uriașe transferate asupra cetățenilor și firmelor românești.
Comments are closed