Adresată: DOMNULUI ILIE-GAVRIL BOLOJAN, PRIM-MINISTRUL ROMÂNIEI
DOMNULUI BOGDAN GRUIA IVAN, MINISTRUL ENERGIEI
DOAMNEI DIANA BUZOIANU, MINISTRUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR
De către: SENATOR ANDREI EMIL DÂRLĂU
Circumscripția electorală: 01 Alba
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
OBIECTUL INTERPELĂRII: DECIZIA COMISIEI EUROPENE DE A IMPUNE ROMÂNIEI OBLIGAȚIA STOCĂRII A 20% DIN EMISIILE DE CO2 DIN UE
Stimate Domnule Prim-ministru,
Stimate Doamnă Ministru,
Stimate Domnule Ministru,
Companiile Romgaz, OMV Petrom şi Black Şea Oil&Gas, cei trei mari producători de hidrocarburi din România au atacat la Curtea Europeană de Justiţie Regulamentul delegat numărul 1477/2025, Regulamentul NZIA (referitor la consolidarea ecosistemului european de producere de tehnologii “zero net”) şi Decizia UE 2025/1479 a Comisiei Europene din 22 mai 2025 în ceea ce priveşte obligaţia legată de capacitatea de stocare a CO2 până în 2030.
Până în prezent s-au depus 15 astfel de acţiuni la nivelul UE.
În luna mai 2025 Comisa Europeană a prezentat oficial lista celor 44 companii obligate să stocheze CO2, cu cotele aferente fiecăreia.
României i-a revenit a doua cea mai mare cotă de stocare CO2 respectiv 10,2 milioane tone (5,88 mil. tone OMV Petrom, 4,12 mil. tone Romgaz, 0,25 mil. tone BSOG), adică 20% din cantitatea totală pe care UE vrea să o stocheze (50 mil. tone), România fiind responsabilă pentru doar 3% din emisii. Pare o pedeapsă impusă de Bruxelles pentru trecutul nostru, din România extrăgându-se hidrocarburi de mai bine de 150 ani de companii olandeze, britanice, americane, austriece, ruseşti, româneşti.
Costurile pentru companiile din România vor fi enorme, probabil zeci de miliarde euro. Întregul lanţ valoric, adică asigurarea capacităţii de stocare, captarea, transportul şi depozitarea, va reprezenta o investiţie uriaşă din partea celor trei firme, care va trebui recuperată de acestea cerând ajutor de stat şi majorând preţurile produselor energetice.
Bugetul de stat, economia ţării şi cetăţenii vor avea de suferit în mod grav.
Pe lângă riscurile de natură economică, există riscuri de natură tehnică şi de mediu, deoarece tehnologiile sunt încă la început şi nu cunoaştem riscurile de contaminare a solului sau apelor din zonele locuite.
Precizez că până acum puţinele proiecte de stocare C02 implementate sau în faza de dezvoltare sunt în zăcăminte off-shore. De altfel există state europene care au impus restricţii pe termen scurt şi mediu proiectelor de stocare CO2 în zăcăminte onshore, implementarea deciziei CE fiind reglementată de legislaţiile naţionale.
Putem spune că impunerea CE de stocare a CO2 va afecta grav securitatea naţională.
Totuși, firme occidentale ce activează în industria combustibililor fosili (TotalEnergies – Franţa, ENI – Italia, Mercuria Energy Group – Elveţia) sunt creditate de mari bănci precum Credit Agricole (Franţa), Deutsche Bank (Germania) cu zeci de miliarde dolari pentru dezvoltarea de noi proiecte de petrol, gaze şi cărbune. Pare deci a fi mult fariseism la Bruxelles, ceea ce nu ne miră din experienţa ultimilor ani.
Ca urmare, vă adresez următoarele întrebări:
- Care este poziţia dumneavoastră faţă de riscurile economice, tehnice şi de mediu implicate de stocarea CO2 în zăcămintele onshore din România?
- Care este punctul dumneavoastră de vedere privind cantitatea de C02 repartizată României pentru stocare, 20% din emisiile de CO2 în UE, în timp ce noi producem doar 3% din aceste emisii?
- Ce demersuri faceţi ca România să nu fie împovărată cu rezolvarea unei probleme asumate de birocraţia eco-marxistă de la Bruxelles, problemă creată de alte ţări europene?
- Cine şi pe baza căror date stabileşte normele după care se vor da avizele de mediu, ţinând cont că stocarea CO2 e încă în fază incipientă?
- Dacă vor fi afectate bunurile sau sănătatea cetăţenilor români care locuiesc în regiunile unde se află depozitele, cine va fi responsabil, cine va plăti eventuale despăgubiri, în ce mod şi în ce interval de timp?
- Cum va gestiona Guvernul României noua creştere a preţurilor produselor energetice cauzată de obligația stocării CO2 produs de ţările europene?
Aceste creşteri vor fi suportate din bugetele acestor ţări, din bugetul UE, sau vor împovăra și mai mult economia şi populaţia României, adusă deja în colaps?
Ținând cont de complexitatea subiectului, aș dori un răspuns complet privind întreaga problematică descrisă în prezenta interpelare și toate întrebările adresate. Solicit răspuns scris în termen de 15 zile, conform Art. 179 din Regulamentul Senatului României.
Comments are closed