Către: Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, domnului Dragoș-Nicolae PÎSLARU, ministru
De la: Domnul Dan TANASĂ, Deputat AUR ales în Circumscripția Electorală nr. 8, Brașov
Subiectul întrebării: Situația lucrătorilor non-UE aduși în România prin agenții și firme de recrutare internațională
Stimate domnule Ministru,
În ultimii ani, România a înregistrat o creștere accelerată a numărului de lucrători proveniți din state non-UE, în special din India, Nepal, Bangladesh, Sri Lanka și Pakistan, aduși prin intermediul unor firme și agenții de recrutare acreditate.
Având în vedere impactul major asupra pieței muncii, asupra sistemului de imigrație și asupra siguranței sociale și economice a României, vă rog, domnule ministru, să aveți amabilitatea să-mi răspundeți la următoarele întrebări:
- Care este lista completă a firmelor, agențiilor și operatorilor economici acreditați sau autorizați să recruteze și să introducă în România lucrători din state non-UE?
- Care este baza legală exactă în baza căreia aceste firme operează și care sunt instituțiile statului responsabile de autorizarea și controlul lor?
- Câte avize de angajare și/sau permise de muncă pentru cetățeni non-UE au fost:
- solicitate,
- aprobate,
- respinse,
în perioada 1 ianuarie 2020 – prezent?
- Câți cetățeni non-UE se află în prezent pe teritoriul României cu drept de muncă activ?
- Care este distribuția acestora pe state de proveniență (India, Nepal, Bangladesh, Sri Lanka etc.) și pe domenii economice?
- Câți lucrători non-UE au rămas fără contract individual de muncă activ în România în anul 2026?
- Care sunt prevederile legale exacte care permit cetățenilor non-UE să rămână pe teritoriul României după încetarea raporturilor de muncă?
- Care este perioada maximă în care un muncitor non-UE poate rămâne în România fără un contract de muncă valid?
- Câți cetățeni non-UE aflați fără loc de muncă:
- au părăsit teritoriul României,
- au intrat în proceduri de returnare,
- au fost depistați în muncă ilegală,
în perioada 2020–2026?
- Ce măsuri de control și verificare aplică statul român pentru a preveni:
- abandonarea muncitorilor de către angajatori,
- munca la negru,
- traficul de persoane,
- folosirea sistemului de avize de muncă drept mecanism de imigrație economică necontrolată?
- Există o evidență oficială privind numărul muncitorilor non-UE care:
- nu mai figurează cu contract activ,
- dar continuă să locuiască pe teritoriul României?
- Ce controale au fost efectuate asupra agențiilor de recrutare și câte sancțiuni au fost aplicate în perioada 2020–2026?
- Care este justificarea Guvernului pentru menținerea unui contingent de 90.000 de lucrători non-UE în anul 2026, în condițiile în care există semnale publice privind creșterea șomajului și dificultăți de angajare pentru cetățenii români?
- Intenționează Ministerul să publice transparent:
- lista firmelor autorizate,
- statisticile complete privind lucrătorii non-UE,
- situația contractelor încetate și a șederilor prelungite?
Consider că opinia publică are dreptul să cunoască dimensiunea reală a fenomenului imigrației economice și impactul acestuia asupra pieței muncii și securității sociale din România.
Comments are closed