Adresată:
Domnului Ilie BOLOJAN, prim-ministru al României
De către: Deputat Cristina Emanuela DASCĂLU
Circumscripția electorală: nr. 24 Iași
Grup parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Camerei Deputaților din data de: 13.01.2026
Obiectul întrebării: Educația – principalul sacrificiu al reformei Guvernului Bolojan, în timp ce aparatul de stat privilegiat se extinde
Domnule Prim-ministru,
Guvernul condus de dumneavoastră a prezentat reforma administrației publice drept un demers de eficientizare a aparatului bugetar, necesar pentru stabilitatea finanțelor publice, însă, în realitate, datele oficiale și analizele recente publicate arată o imagine radical diferită: reforma a afectat disproporționat sectorul Educației – domeniu pe care însuși Executivul l-a declarat „prioritar” – în timp ce alte în instituții ale statului nu doar că s-au menținut privilegiile și sinecurile, dar au cunoscut creșteri ale numărului de angajați.
Potrivit datelor publicate de surse acreditate, în primele cinci luni de mandat ale guvernului Bolojan, numărul total de posturi ocupate în sectorul public a scăzut cu peste 25.000 față de nivelul din decembrie 2024, ajungând la aproximativ 1,28 milioane de angajați, cel mai scăzut nivel înregistrat din aprilie 2023. Din această reducere de posturi, aproximativ 17.920 au provenit din sistemul de învățământ, ceea ce face ca domeniul
Educației să fie de departe cel mai afectat de măsurile de diminuare a personalului. Nu se poate spune, domnule prim-ministru, același lucru, și despre unele instituții ale statului și structuri centrale care nu au atribuții de furnizare de servicii publice esențiale pentru cetățeni care au înregistrat creșteri ale numărului de posturi ocupate, spre exemplu, Curtea de Conturi a înregistrat un plus de aproximativ 76 de posturi, Curtea Constituțională a României un plus de circa 20 de posturi, iar Administrația Prezidențială un plus de aproximativ 12 posturi în aceeași perioadă. Alte creșteri minore, dar semnificative prin contrastul lor cu sacrificiul din Educație, au fost raportate la Ministerul Mediului, care a înregistrat un plus de circa 78 de posturi, sau la Serviciul de Telecomunicații Speciale, cu aproximativ 19 posturi în plus.
În contextul în care Educația rămâne cel mai mare angajator din sectorul public, cu peste 366.000 de posturi ocupate la finalul lunii noiembrie, și în condițiile în care România continuă să se confrunte cu probleme structurale în sistemul educațional – de la deficit de cadre didactice la supraaglomerarea claselor și rate ridicate de abandon şcolar – această concentrare a reducerilor în mod disproporționat doar în acest sector ridică serioase întrebări despre viziunea și prioritățile reale ale Guvernului pe care îl conduceți.
Reducerea masivă a personalului didactic și auxiliar, stimate domnule prim-ministru, riscă să afecteze, ireversibil, calitatea actului educațional, să pună presiune suplimentară pe profesorii rămași în sistem și să adâncească inegalitățile educaționale, în special în mediul rural, unde, deja, accesul la educație de calitate este precar.
În același timp, extinderea aparatelor de stat în structuri care nu sunt direct implicate în furnizarea de servicii publice fundamentale pentru populație transmite un semnal profund greșit cu privire la prioritizarea resurselor publice.
Având în vedere cele expuse, precum și situația gravă în care se află învățământul românesc, stimate domnule prim-ministru, vă solicit să răspundeți următoarelor întrebări:
1. Care este justificarea Guvernului pentru faptul că aproape 18.000 de posturi au fost eliminate în sectorul Educației în cadrul reformei administrației publice, în timp ce instituții precum Curtea de Conturi, Curtea Constituțională și Administrația Prezidențială au înregistrat creșteri ale numărului de posturi ocupate?
2. Ce criterii de eficiență și performanță au fost aplicate atunci când s-au decis aceste reduceri de personal, de ce nu au fost aplicate și în alte structuri centrale, și de ce Educația a suportat sacrificiul cel mai mare?
3. Care este impactul estimat de Guvern pentru aceste reduceri masive asupra calității educației, asupra numărului mediu de elevi per clasă și asupra accesului la educație pentru elevii din mediul rural și zone defavorizate?
4. În ce mod se justifică politic și administrativ creșterea personalului la instituții cu atribuții de control sau protocol, în detrimentul sectorului educațional care formează viitoarea forță de muncă și dezvoltare a României?
5. Există un plan coerent de remediere a dezechilibrului creat de această reformă, astfel încât Educația să nu fie transformată într-o sursă principală de ajustări bugetare, ci într-un domeniu strategic protejat și consolidat – când veți aloca pentru acest sector cei 6% din PIB prevăzuți prin lege?
Solicit răspuns scris.
Comments are closed