Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Eliminarea alocației de hrană pentru copiii cu CES – costuri, fundamentare și impact bugetar

Către:  Domnul Mihai Dimian, ministrul Educației și Cercetării

De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Eliminarea alocației de hrană pentru copiii cu CES – costuri, fundamentare și impact bugetar

Stimate domnule ministru,

Decizia de a elimina plata directă a alocației de hrană pentru copiii cu cerințe educaționale speciale și de a o înlocui cu masă caldă sau pachet alimentar nu este doar o ajustare administrativă, ci o schimbare de fond care afectează, direct, modul în care statul sprijină una dintre cele mai vulnerabile categorii de copii.

Argumentul invocat de inițiatori, acela că sumele nu ar fi utilizate întotdeauna în interesul copilului, ridică o problemă cât se poate de serioasă, anume, aceea că statul alege să înlocuiască un drept financiar cu un mecanism birocratic, fără să clarifice dacă are capacitatea reală de a livra acest serviciu, în mod uniform, la nivel național, încercând să adopte o soluție care riscă să creeze inegalități și blocaje administrative.

În plus, stimate domnule ministru, proiectul a fost adoptat în ciuda unor avize negative, iar școlile nu dispun, în multe cazuri, de infrastructura necesară pentru a asigura masă caldă, ceea ce ridică, din nou, o serie de probleme privind aplicabilitatea reală a măsurii. 

În prezent, alocația de hrană este de 32 lei/zi, respectiv 48 lei/zi pentru copiii cu handicap, iar schimbarea nu vizează cuantumul, ci modul de acordare și, din acest considerent, domnule ministru, în calitate de Vicepreședinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaților, consider că discuția esențială este una de eficiență, cost și capacitate administrativă, ci nu de principiu.

În acest context, vă solicit să îmi transmiteți:

1. Care sunt motivele pentru care Guvernul susține eliminarea plății directe a alocației de hrană și înlocuirea acesteia cu masă caldă sau pachet alimentar, în condițiile în care problema invocată este una de control al utilizării fondurilor, ci nu de cuantum? 
2. Care este costul mediu estimat al unei mese calde și al unui pachet alimentar per copil și în ce măsură aceste costuri depășesc sau se încadrează în nivelul actual al alocației (32–48 lei/zi)? 
3. Ce impact bugetar total estimează Guvernul pentru implementarea acestui sistem la nivel național, inclusiv costurile logistice (cantine, catering, transport, personal)? 
4. Câți copii cu cerințe educaționale speciale sunt înregistrați în prezent în România și câți dintre aceștia sunt beneficiari direcți ai alocației de hrană? Doresc situația pe județe.
5. Care este suma totală alocată la nivel național pentru plata acestor alocații în anul 2025 și care ar fi echivalentul bugetar în noul sistem bazat pe hrană furnizată direct? 
6. Ce procent din unitățile de învățământ are, în momentul de față, infrastructura necesară pentru a asigura masă caldă și cum intenționați să acoperiți zonele în care acest lucru nu este posibil? Doresc situația pe județe.
7. Ce garanții există că noul sistem nu va genera întârzieri, contracte ineficiente sau costuri suplimentare nejustificate, în condițiile în care alimentația va fi externalizată frecvent către servicii de catering? 
8. Cum evitați apariția unor discrepanțe majore între copii, în funcție de localitate, capacitatea administrativă a școlii sau implicarea autorităților locale?