Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Creșterea numărului de cadre didactice necalificate și deficitul de profesori, în contextul măsurilor din Legea nr. 141/2025 și al noii legi a salarizării

Către: Ministerul Educației și Cercetării, domnului Mihai DIMIAN, ministru

De la:  Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Creșterea numărului de cadre didactice necalificate și deficitul de profesori, în contextul măsurilor din Legea nr. 141/2025 și al noii legi a salarizării

Stimate domnule ministru,

„Educația costă” este un adevăr pe care statul român îl repetă de peste treizeci de ani, dar aproape întotdeauna ca justificare pentru a nu finanța sistemul, ci nu ca motiv pentru a-l finanța. Merită amintit un precedent – la adoptarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea, s-a acceptat ca personalul medical să primească majorările într-o singură tranșă, tocmai pentru a opri un exod real din sănătate, cu promisiunea publică asumată atunci că, în următoarea lege a salarizării, educația va fi prioritară. Suntem acum la acea „următoare lege”, iar răspunsul dat profesorilor este, din nou, că nu sunt bani suficienți.

Costurile mari invocate sunt reale, dar ele reflectă tocmai dimensiunea sistemului – aproximativ 300.000 de angajați în învățământul preuniversitar și în jur de trei milioane de elevi. Un sistem de asemenea anvergură nu poate fi tratat ca o simplă cheltuială de ajustat, fiindcă el formează, la rândul lui, toți ceilalți profesioniști ai țării. Or, semnalele din teren arată o deteriorare rapidă – conform datelor prezentate public de federațiile sindicale din învățământ, numărul cadrelor didactice necalificate din preuniversitar a ajuns la aproximativ 6.300, dintre care peste 2.000 au apărut numai în urma măsurilor de austeritate din Legea nr. 141/2025 — majorarea normei didactice, creșterea numărului de elevi la clasă, diminuarea tarifului la plata cu ora și plafonarea indemnizației pentru titlul de doctor. La acestea se adaugă deficite serioase de profesori la anumite discipline, în special la științe.

Miza acestor cifre, domnule ministru, nu este o simplă statistică, ci se măsoară în clase de copii care primesc mai puțin decât li se cuvine, fiindcă în fața lor stă un om fără pregătirea necesară. Când statul răspunde unei crize de personal prin măsuri care alungă și mai mulți profesori, iar apoi propune o grilă percepută drept demotivantă, riscă să transforme un deficit încă gestionabil într-un colaps al resursei umane din educație.

În calitate de profesor universitar și de Vicepreședinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaților susțin avertismentul sindicatelor — depășirea pragului de 10.000 de necalificați în următorii ani — care trebuie tratat cu maximă seriozitate, cu atât mai mult cu cât un profesor de matematică, de fizică sau de chimie nu se formează într-un an, iar costul renunțării la finanțarea educației se plătește oricum, mai târziu și mai scump, în calitatea forței de muncă și în competitivitatea țării.

Având în vedere cele expuse, domnule ministru, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

  1. Care este, la acest moment, numărul cadrelor didactice necalificate din învățământul preuniversitar, defalcat pe județe și pe discipline, și cu cât a crescut acest număr față de anul școlar anterior, respectiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 141/2025?
  2. Ce analiză a realizat Ministerul asupra impactului măsurilor din Legea nr. 141/2025 — majorarea normei didactice, creșterea numărului de elevi la clasă, diminuarea tarifului la plata cu ora și plafonarea indemnizației pentru titlul de doctor — asupra deficitului de profesori și a numărului de plecări din sistem, și poate fi făcută publică?
  3. La care discipline se înregistrează cele mai mari deficite, câte posturi sunt ocupate în prezent cu personal necalificat sau cu suplinitori fără studii de specialitate și ce măsuri diferențiate are în vedere Ministerul pentru disciplinele deficitare, în condițiile în care un secretar de stat al Ministerului a afirmat public că salariile nu pot fi stabilite în funcție de nevoia de personal?
  4. Cum răspunde Ministerul angajamentului asumat public la momentul adoptării Legii-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia educația avea să fie prioritară în următoarea lege a salarizării, și în ce fel noua grilă propusă onorează sau nu acest angajament?
  5. Ce plan, cu ținte și termene clare, are Ministerul pentru a împiedica atingerea pragului de 10.000 de cadre didactice necalificate avertizat de sindicate și pentru a readuce absolvenții performanți către cariera didactică?
  6. Cum se justifică majorarea normei didactice de predare în condițiile scăderii numărului de elevi și ce urmări a avut această măsură asupra numărului de posturi didactice și asupra atractivității profesiei?
Distribuie acest articol!

Comments are closed

MAI MULTE ARTICOLE