„Ziua de 15 ianuarie, data nașterii lui Mihai Eminescu, Poetul Național al României, nu este doar un reper simbolic al culturii române, ci și un moment de reflecție asupra stării educației, a culturii scrise și a conștiinței naționale.
Eminescu este expresia cea mai înaltă a limbii române, a gândirii critice, a spiritului național și a profunzimii culturale. A-l reduce la o simplă referință festivistă, fără a-i înțelege opera și mesajul, echivalează cu o formă de abandon cultural.
Din păcate, realitatea sistemului educațional românesc este alarmantă. Rata analfabetismului funcțional a atins cote îngrijorătoare, iar rezultatele României la testările internaționale PISA se situează constant printre cele mai scăzute din Europa. Avem generații de elevi care pot citi un text, dar nu îl pot înțelege, interpreta sau corela critic cu realitatea. Mai grav, există elevi care nu cunosc nici măcar o strofă dintr-o poezie a lui Mihai Eminescu.
Aceasta nu este o statistică educațională, ci un semnal de alarmă privind ruptura dintre școală, cultură și identitate. O societate care își pierde reperele culturale devine vulnerabilă, ușor manipulabilă și lipsită de coeziune.
Ziua Culturii Naționale trebuie să fie mai mult decât o ceremonie. Ea trebuie să devină un angajament real pentru recâștigarea respectului față de educație, carte, limbă și patrimoniu cultural. Studiul literaturii române, al operei eminesciene în special, trebuie revalorizat.
Educația fără cultură este o construcție fragilă, iar performanța fără identitate este lipsită de sens. Eminescu ne-a lăsat nu doar versuri, ci o responsabilitate, aceea de a păstra vie limba română și de a forma oameni care gândesc, înțeleg și simt în românește.
15 ianuarie nu este doar o zi de comemorare, ci o zi a adevărului despre cine suntem și încotro ne îndreptăm ca națiune.
“Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca
punând mâna pe ei,
să-i împarți în două cete: în smintiți
și în mișei,
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni….”
Mihai Eminescu, Scrisoarea III
Comments are closed