Astăzi marcăm o zi care nu este doar una simbolică, ci o chemare urgentă la responsabilitate colectivă. Abuzul asupra copiilor nu este o statistică, ci o tragedie care se întâmplă în tăcere, în spatele uşilor închise, în comunităţi care evită să vadă, în instituţii care nu intervin la timp şi într-un sistem care încă nu funcţionează în ritmul vieţilor pe care ar trebui să le protejeze.
În România, semnalele de alarmă sunt tot mai puternice. Cazuri de violenţă extremă, copii lăsaţi fără protecţie, neglijare cronică, absenţa intervenţiilor rapide, dar mai ales lipsa unui mecanism unitar de prevenţie.
De prea multe ori, intervenţia vine după ce copilul a fost rănit, traumatizat sau distrus. Prevenţia rămâne insuficient finanţată, insuficient coordonată şi, uneori, tratată superficial.
Fiecare copil abuzat este un eşec al statului. Iar reforma reală începe cu recunoaşterea acestui adevăr dureros.
Violenţa împotriva copiilor nu este un „accident”, ci un fenomen care poate fi combătut doar prin curaj, viziune şi responsabilitate. Copiii României au dreptul la siguranţă, la afecţiune şi la o copilărie întreagă. Iar noi avem obligaţia legală şi morală de a nu-i lăsa pradă indiferenţei.
Astăzi, 19 noiembrie, ne angajăm din nou să transformăm protecţia copilului într-o prioritate reală a statului român, nu doar în cuvinte, ci în fapte.
Comments are closed