România traversează un moment periculos pentru sistemul său universitar – sub pretextul ajustărilor bugetare, asistăm la o diminuare a finanțării învățământului superior, într-un context în care universitățile funcționează, deja, sub presiunea unei subfinanțări cronice. Protestele anunțate de organizațiile studențești pentru data de 25 februarie nu au fost un gest simbolic, ele exprimă o nemulțumire reală, acumulată și generată de reducerea burselor, restrângerea facilităților și perspectiva scăderii cifrei de școlarizare.
Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă nu este o simplă recalibrare bugetară, este o opțiune politică, opțiune ce transmite un mesaj grav: educația nu mai reprezintă o prioritate strategică!
În calitate de profesor universitar doctor și vicepreședinte al Comisiei pentru Învățământ, afirm, fără echivoc, că diminuarea resurselor pentru universități afectează direct capacitatea instituțională, calitatea actului educațional și șansele reale ale studenților proveniți din medii vulnerabile, pentru că reducerea finanțării nu înseamnă doar cifre mai mici într-un buget, înseamnă mai puține locuri la studii, mai puține resurse pentru cercetare, presiune pe personalul didactic și costuri crescute transferate asupra studenților.
Consider că este inacceptabil ca într-o țară care se confruntă, deja, cu un deficit major de absolvenți de studii superioare raportat la media europeană, răspunsul guvernamental să fie restrângerea investiției în universități! Nu putem vorbi despre competitivitate economică, inovare sau dezvoltare durabilă în timp ce slăbim exact instituțiile care formează capitalul uman!
Mai grav este faptul că aceste măsuri au fost anunțate fără o analiză de impact transparentă și fără un dialog autentic cu reprezentanții studenților și ai mediului academic. Ceea ce a uitat ministrul interimar al educației, domnul Bolojan, este că o decizie bugetară care afectează zeci de mii de tineri nu poate fi luată în absența unei fundamentări publice solide! Domnul Bolojan omite, cu bună știință, din cinism, faptul că statul român are obligația constituțională de a garanta dreptul la învățătură, iar acest drept nu poate fi golit de conținut prin politici de austeritate aplicate tocmai asupra celor care încearcă să își construiască un viitor prin educație!
Solicit Guvernului – și prin această declarație politică – să prezinte public analiza completă privind impactul acestor reduceri asupra cifrei de școlarizare, asupra finanțării instituționale și asupra sistemului de burse! Solicit, de asemenea, asumarea clară a unei strategii bugetare pe termen mediu, care să ofere predictibilitate universităților și studenților!
Educația nu este un capitol la care tăiem când apar dificultăți. Este fundamentul pe care se construiește stabilitatea socială și economică a unei națiuni, iar orice diminuare arbitrară a finanțării învățământului superior reprezintă un risc direct pentru viitorul României!
Comments are closed