Propunerea legislativă Pl-x 427/2025 se referă la eliminarea degrevării de normă didactică pentru reprezentanții desemnați de federațiile sindicale în procesul de monitorizare și evaluare a calității devine realitate juridică. Avem o problemă de fond, direcția în care alegem să conducem sistemul educațional românesc.
Această modificare nu este una neutră. Ea transmite un mesaj despre modul în care este înțeles dialogul social în educație. Degrevarea de normă nu a fost un privilegiu, ci un instrument funcțional, care permitea exercitarea unor responsabilități suplimentare într-un cadru profesionist și echilibrat. Monitorizarea calității presupune timp, analiză, participare efectivă la comisii și elaborarea unor rapoarte fundamentate. În absența unei degrevări, aceste atribuții riscă să devină formale, înghesuite între ore de curs, ședințe și sarcini administrative tot mai numeroase.
Educația românească traversează deja o perioadă de presiune accentuată. Norma didactică a fost majorată, mii de posturi au dispărut prin mecanisme administrative, iar plata cu ora a coborât la un nivel care nu reflectă complexitatea și responsabilitatea profesiei. Eliminarea unui mecanism de echilibru instituțional adaugă o nouă sarcină pe umerii profesorilor, fără a oferi garanții suplimentare privind creșterea calității actului educațional.
Deciziile care vizează educația sunt justificate prin argumente de eficiență bugetară sau de optimizare administrativă. Reforma autentică nu se construiește prin reducerea participării actorilor din teren la procesele de evaluare, ci prin consolidarea responsabilității comune. Un sistem educațional sănătos are nevoie de cooperare instituțională, de stabilitate legislativă și de respect față de profesioniștii care îl susțin zi de zi.
Adoptarea acestei inițiative nu închide dezbaterea, ci o deschide. Va trebui să evaluăm cu onestitate efectele concrete asupra funcționării mecanismelor de monitorizare și asupra calității guvernanței în educație. Dacă se va dovedi că participarea devine formală, că echilibrul decizional este afectat sau că vocea profesorilor este diminuată, vom avea obligația de a reveni asupra cadrului legislativ.
Educația nu este un capitol secundar al politicii publice și nu poate fi tratată ca un domeniu asupra căruia experimentăm fără analize solide și fără dialog real.
Interesul elevului, demnitatea profesorului și viitorul școlii românești trebuie să rămână criteriile după care judecăm fiecare intervenție legislativă.
Indiferent de rezultatul unui vot, responsabilitatea noastră nu se încheie odată cu apăsarea butonului. Ea începe acolo.
Comments are closed