Guvernul Bolojan duce o politică agresivă de destructurare a sistemului de învățământ românesc. Ceea ce vedem astăzi nu este o reformă, ci un atentat la demnitatea dascălilor, un experiment social cu efecte dezastruoase asupra profesorilor, elevilor și școlii românești în ansamblu.
Profesorii acestei țări nu mai au răbdare. Și pe bună dreptate. Li s-a promis în 2023 că vor primi respectul cuvenit, salarii decente, condiții mai bune. Angajamentele asumate în 2023 privind îmbunătățirea condițiilor de muncă și a sistemului de salarizare au rămas, însă, în mare măsură, neîndeplinite, creând o discrepanță semnificativă între așteptările legitime ale profesorilor și realitatea din teren. Această situație a generat o eroziune a încrederii în capacitatea sistemului de a-și onora promisiunile și a condus la o stare de incertitudine profesională justificată.
Astăzi, acești oameni ies din nou în stradă. Nu pentru beneficii, ci pentru supraviețuire. Nu pentru privilegii, ci pentru demnitate. În timp ce reprezentanți ai guvernului vorbesc despre „reforme” și „optimizări”, dascălii acestei țări sunt umiliți și puși să muncească mai mult pentru mai puțin: norme didactice mărite, tăieri de vouchere, înghețări de salarii, titulari care vor rămâne fără norma didactică completă și o criză de personal fără precedent. Aceasta este realitatea din școli, nu discursurile sterile ale politicienilor aflați la guvernare.
În mijlocul unui haos generat de lipsa unei viziuni reale pentru educație, a fost introdusă, pe furiș, în decembrie 2024, metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic (Ordinul nr. 7.495/02.12.2024). Ce a urmat a fost o lovitură în plexul logicii și echilibrului din sistem: norme didactice crescute artificial, fără fundament educațional, doar din calcule contabile dictate de un aparat birocratic rupt de realitate. Nu se mai ține cont de mișcarea de personal aflată în desfășurare. Posturile afișate la titularizare sunt o farsă: multe dintre ele vor dispărea, deoarece vor intra în completările de normă ale titularilor. Candidatul vine la concurs cu speranță, dar pleacă înșelat, iar profesorii titulari sunt transformați în piese de schimb, mutați arbitrar de la o școală la alta, ca și cum experiența, stabilitatea și cultura organizațională a școlii nu ar mai conta.
Practic, se spune astăzi că „titularul este al sistemului”, un slogan periculos care legitimează dislocarea forțată a cadrelor didactice. Se ignoră principiul apropierii de domiciliu, timpul pierdut pe drum, efortul uman și calitatea predării. În mod rușinos, această „optimizare” este dusă până la absurd: directori și inspectori degrevați fără criterii clare, profesori de fizică obligați să predea chimie fără nicio pregătire metodologică adecvată, doar pentru că „scrie pe diplomă”. Este, deci, vorba de o formă mascată de înlocuire a calității cu improvizația.
Domnule ministru Daniel David, aveți mai mult decât pregătirea și experiența necesare pentru această funcție, iar când ați fost numit, la începutul mandatului, profesorii și-au pus speranța în dumneavoastră, eu la fel. Acum însă, în loc să ascultați profesorii, le cereți să tacă. În loc să îi sprijiniți, le cereți să facă performanță cu resurse inexistente. Crește numărul de elevi în clasă, crește norma didactică ce era oricum peste norma din alte țări europene. Domnule ministru, știu că înțelegeți că România nu are viitor fără educație, iar educația nu are viitor fără profesori.
Partidele aflate astăzi la guvernare ar trebui să nu mai vorbească despre „eficiență”! Aceste partide, aflate acum la guvernare, în mandatele trecute au umplut ministerele de sinecuri politice și au angajat prieteni de partid pe funcții inventate. Stimați guvernanți, nu mai cereți sacrificii de la dascăli, când mulți dintre dvs. trăiți în lux pe spatele contribuabililor.
Învățământul românesc are nevoie de reformă, dar nu pompieristic, ci în sprijinul dascălilor, nu împotriva acestora, pentru educație de calitate. În acest moment, așa-zisa reformă nu mai reprezintă școala românească, ci doar interesele unui guvern incompetent și cinic, care vede în educație doar o cheltuială de tăiat, nu o investiție vitală pentru viitorul țării noastre.
Profesorii sunt coloana vertebrală a acestei națiuni. Iar o națiune care își umilește dascălii este o națiune condamnată la ruină. A venit timpul să spunem lucrurilor pe nume. Educația trebuie tratată cu respectul cuvenit! Cei care astăzi disprețuiesc școala românească vor fi mâine responsabili pentru dezastrul unei generații.
Comments are closed