Adresată: Domnului Ilie-Gavril BOLOJAN, Prim-Ministru al României
Domnului Radu-Dinel MIRUȚĂ, Ministru al Apărării Naționale
Domnului Ciprian CIUCU, Primar General al Municipiului București
De către: Senator Costache CHERTIF
Circumscripția electorală: nr. 26 Maramureș
Obiectul întrebării: Situația inacceptabilă a parcelei victimelor civile ale bombardamentelor din 4 aprilie 1944 aflate în Cimitirul Calvin din cartierul Giulești al Municipiului București.
Domnule prim-ministru, domnule ministru, domnule primar general,
La 4 aprilie 1944, Bucureștiul a trăit una dintre cele mai tragice zile din întreaga sa istorie. În acea după-amiază, capitala României a fost supusă unui bombardament aerian devastator executat de aviația anglo-americană. În doar câteva zeci de minute, cartiere întregi au fost distruse, iar orașul a fost transformat într-un infern de foc și ruină.
Conform estimărilor istorice, aproximativ 3 000 de persoane au fost ucise și peste 2 500 rănite, majoritatea covârșitoare fiind civili: femei, copii, bătrâni, refugiați și muncitori surprinși în zonele dens populate ale orașului. Printre victime s-au numărat inclusiv sute de refugiați români din Basarabia, ținutul Herța și nordul Bucovinei, provincii românești ocupate de URSS, care se adăposteau în zona Gării de Nord și care au pierit în vagoanele incendiate de bombardament.
Tragedia din 4 aprilie 1944 reprezintă una dintre cele mai mari catastrofe umanitare din istoria Bucureștiului modern. Cu toate acestea, la peste opt decenii de la aceste evenimente, memoria victimelor civile ale bombardamentului continuă să fie tratată cu o inexplicabilă indiferență instituțională.
Un număr important dintre victime au fost înhumate în gropi comune aflate în Cimitirul Calvin din cartierul Giulești al Municipiului București, în ceea ce astăzi este cunoscut drept Cimitirul „4 Aprilie”. Acest loc reprezintă, în realitate, unul dintre cele mai mari locuri de înhumare colectivă ale victimelor civile ale războiului din capitala României.
Cu toate acestea, parcela gropilor comune nu este amenajată corespunzător ca loc memorial. Ea nu beneficiază de o consacrare publică adecvată, nu există o infrastructură memorială demnă de amploarea tragediei și nici o prezentare istorică accesibilă publicului larg. Cu alte cuvinte, mii de victime civile ale unui bombardament devastator zac într-un loc aproape anonim, insuficient marcat și aproape absent din memoria publică a orașului. Această situație ridică întrebări serioase despre modul în care statul român își asumă propria memorie istorică.
În numeroase alte state europene, victimele civile ale bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial sunt comemorate prin ceremonii publice oficiale și prin monumente memoriale ample. Italia, bunăoară, reprezintă un exemplu relevant. În orașele italiene care au suferit bombardamente devastatoare – precum Roma, Milano, Bologna sau Foggia – autoritățile publice organizează anual ceremonii oficiale, în cadrul cărora sunt activate simbolic sirenele antiaeriene la ora exactă a bombardamentului, sunt depuse coroane de flori și sunt rostite discursuri comemorative. În multe dintre aceste locuri au fost amenajate memoriale publice care includ numele victimelor, spații de reculegere și elemente educative pentru generațiile tinere. Prin asemenea gesturi, societatea italiană își asumă trecutul și transmite generațiilor viitoare memoria tragediilor provocate de război.
Prin contrast, în capitala României, comemorarea oficială a victimelor bombardamentelor din 4 aprilie 1944 este aproape absentă, iar parcela gropilor comune din Cimitirul Calvin din cartierul Giulești rămâne într-o stare care nu reflectă nici importanța istorică a locului, nici respectul cuvenit victimelor.
Responsabilitatea pentru protejarea și valorificarea acestor locuri de memorie revine atât Guvernului României, prin Ministerul Apărării Naționale și Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, cât și Primăriei Municipiului București, în calitate de autoritate administrativă a capitalei.
Folosesc prilejul pentru a arăta că memoria miilor de civili români uciși în bombardamentele din 4 aprilie 1944 nu poate rămâne în continuare într-un con de umbră. Un stat care își respectă istoria și victimele trebuie să ofere acestor oameni nu doar o mențiune în manuale, ci un loc de reculegere demn, protejat și vizibil în spațiul public.
Amenajarea corespunzătoare a parcelei din Cimitirul Calvin din cartierul Giulești ar reprezenta nu doar un gest de reparație morală, ci și un act de responsabilitate istorică față de memoria Bucureștiului și a celor care au pierit fără vină în timpul războiului.
În absența unor măsuri concrete, există riscul ca unul dintre cele mai dramatice episoade din istoria Capitalei să rămână în continuare marginalizat în memoria publică, iar victimele sale să rămână, simbolic, îngropate încă o dată, de această dată în uitare. În aceste condiții, se impune o intervenție instituțională clară și fermă pentru a pune capăt unei situații care durează de prea mult timp.
Având în vedere cele de mai sus, vă rog respectuos să îmi comunicați:
1.Dacă Guvernul României recunoaște oficial parcela gropilor comune ale victimelor bombardamentelor din Cimitirul Calvin din cartierul Giulești drept loc de înhumare colectivă al victimelor civile ale războiului și dacă intenționează să îi acorde statut memorial corespunzător.
2.Dacă Ministerul Apărării Naționale, prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, a realizat sau intenționează să realizeze o inventariere oficială și o amenajare memorială completă a acestei parcele.
3.Dacă Primăria Municipiului București are în vedere amenajarea unui memorial public dedicat victimelor bombardamentelor din 4 aprilie 1944, inclusiv reamenajarea corespunzătoare a parcelei din Cimitirul Calvin – Giulești.
4.Dacă există un proiect concret de restaurare și valorizare memorială care să includă:
a)delimitarea și amenajarea parcelei gropilor comune;
b)ridicarea unui monument sau a unei troițe memoriale;
c)instalarea unor plăci comemorative care să explice evenimentele istorice din 4 aprilie 1944;
d)integrarea locului într-un circuit memorial și educativ al Capitalei.
5.Dacă Guvernul României are în vedere instituirea unei comemorări oficiale anuale a victimelor bombardamentelor din 4 aprilie 1944, organizată la nivel național sau cel puțin la nivelul Municipiului București, după modelul practicilor memoriale existente în alte state europene, precum Italia.
Comments are closed