Adresată: Doamnei Oana-Silvia ȚOIU, Ministru al Afacerilor Externe
De către: Senator Costache CHERTIF
Circumscripția electorală: nr. 26 Maramureș
Obiectul întrebării: Renunțarea la practica de substituire a toponimiei românești consacrate din Ucraina cu forme transliterate din limba rusă. Cazul Slatina din nordul Maramureșului istoric.
Doamnă ministru,
Am fost sesizați de către cetățeni români din țară, precum și de reprezentanți ai comunității istorice românești din regiunea Transcarpatică din Ucraina, cu privire la o practică apărută în ultimii ani în comunicarea oficială a Ministerului Afacerilor Externe al României, constând în utilizarea unor forme de toponimie transliterate din limba rusă sau ucraineană în locul denumirilor românești tradiționale și consacrate istoric în uzul limbii române.
Un exemplu ilustrativ este cazul localității Slatina, situată în regiunea Transcarpatică, pentru care Ministerul Afacerilor Externe utilizează în mod constant forma „Solotvino”, derivată din transliterarea rusă a denumirii ucrainene Солотвино (pronunțat Solotvâno). Această formă nu reprezintă însă denumirea istorică românească și nici nu reflectă tradiția lingvistică multiseculară a populației românești din Maramureșul istoric.
Localitatea Slatina este una dintre cele mai vechi așezări românești din această regiune. Ea este atestată documentar încă din anul 1360 cu denumirea Slatina, fiind menționată în legătură cu domeniile voievodului maramureșean Dragoș din Bedeu, cunoscut în tradiția istorică drept descălecătorul Moldovei. Denumirea românească Slatina a fost utilizată neîntrerupt timp de peste șase secole de către populația românească majoritară a localității și a fost transmisă, sub diferite forme adaptate, și în alte limbi ale regiunii.
Trebuie subliniat faptul că această localitate este populată în prezent în proporție majoritară de etnici români (aproximativ 57% din populație), ceea ce conferă toponimiei românești o legitimitate suplimentară nu doar din perspectivă istorică, ci și demografică.
Toponimul românesc Slatina a fost reflectat în mod tradițional și în alte limbi utilizate în spațiul central-european și carpatic. Astfel:
- în limba maghiară: Aknaszlatina („Ocna Slatinei”) și Faluszlatina („Satul Slatina”);
- în limba slovacă: Slatinské Doly și Selo Slatina;
- în limba ucraineană (înainte de anul 1945): Слатіна pentru Slatina și Слатінські Доли pentru Ocna Slatinei.
Forma actuală Солотвино a fost introdusă în perioada sovietică, în cadrul politicilor administrative și lingvistice ale regimului comunist, care au urmărit uniformizarea toponimiei și eliminarea unor denumiri considerate incompatibile cu sistemul toponimic sovietic. În consecință, numeroase denumiri tradiționale din regiunile cu populație românească au fost fie modificate, fie înlocuite prin transliterări sau adaptări de origine rusă.
Este semnificativ faptul că autoritățile locale din localitate utilizează și în prezent denumirea românească Slatina atunci când se adresează comunității românești. Aceasta apare pe indicatoarele rutiere trilingve instalate la intrarea și ieșirea din localitate (ucraineană-română-maghiară), pe plăcuțele instituțiilor locale și pe stema oficială a orașului, unde denumirea localității este redată astfel: Солотвино – Slatina – Aknaszlatina.
În pofida acestui fapt, Ministerul Afacerilor Externe al României utilizează în mod constant forma „Solotvino” în comunicate oficiale, în corespondență, pe pagina instituției și pe platformele de comunicare publică, inclusiv în denumirea misiunii consulare intitulată „Consulatul României la Solotvino”.
Această practică ridică o serie de probleme de natură lingvistică, istorică, culturală și instituțională.
În primul rând, din punct de vedere lingvistic, substituirea unui toponim românesc multisecular cu o transliterare străină, anume cea rusă, contravine uzului tradițional al limbii române și recomandărilor de cultivare a limbii literare.
În al doilea rând, din punct de vedere istoric, o asemenea substituție ignoră continuitatea documentară a toponimiei românești din Maramureșul istoric.
În al treilea rând, din punct de vedere identitar, această practică poate fi percepută de către comunitatea românească locală ca o diminuare simbolică a patrimoniului său cultural și istoric.
În fine, din punct de vedere instituțional, terminologia utilizată de Ministerul Afacerilor Externe este preluată de alte instituții ale statului român, ceea ce conduce la generalizarea unei forme toponimice care nu aparține tradiției lingvistice românești.
Problema nu se limitează la cazul Slatina. În comunicarea publică apar frecvent situații similare privind utilizarea unor forme transliterate sau adaptate recent, în detrimentul denumirilor consacrate în limba română, cum ar fi: Kiev / Kyiv, Cernăuți / Chernivtsi, Herța / Hertsa, Ismail / Izmail, Teceu / Tyachiv, Biserica Albă / Bila Țerkva, Odesa / Odessa sau Lvov / Lviv.
În contextul actual, în care România își afirmă constant sprijinul pentru protejarea identității culturale și lingvistice a comunităților românești din afara granițelor, inclusiv pentru românii din Ucraina, respectarea și utilizarea toponimiei românești tradiționale reprezintă un element firesc al politicii de sprijin pentru păstrarea patrimoniului cultural și istoric al acestor comunități.
Având în vedere cele expuse mai sus, vă rugăm respectuos să ne transmiteți:
1.Când anume și în baza căror decizii administrative sau recomandări lingvistice Ministerul Afacerilor Externe al României a introdus în uzul oficial forma „Solotvino” pentru localitatea Slatina din regiunea Transcarpatică.
2.Care sunt criteriile oficiale utilizate de Ministerul Afacerilor Externe pentru stabilirea formelor toponimice utilizate în limba română pentru localitățile din Ucraina.
3.Dacă ministerul utilizează sau intenționează să utilizeze procedee similare și în cazul altor localități cu denumiri tradiționale românești sau consacrate în limba română.
4.Dacă Ministerul Afacerilor Externe este dispus să revină la folosirea oficială a denumirii românești „Slatina” pentru această localitate în comunicarea publică, în corespondență și în denumirea instituțiilor consulare ale României.
5.Dacă în cadrul dialogului bilateral româno-ucrainean a fost abordată chestiunea restabilirii sau recunoașterii toponimiei istorice românești în localitățile populate de etnici români, toponimie modificată în perioada sovietică.
6.Ce consultări au existat cu instituții academice din România, inclusiv cu specialiști în lingvistică și istorie, înainte de adoptarea acestei practici.
7.Dacă Ministerul Afacerilor Externe intenționează să elaboreze un ghid oficial de toponimie în limba română pentru localitățile din statele vecine, care să asigure coerența terminologică și respectarea tradițiilor istorice ale limbii române.
8.Dacă ministerul a consultat reprezentanții comunității românești din regiunea Transcarpatică în privința utilizării denumirii românești Slatina în comunicarea oficială a statului român.
Comments are closed