Adresată: Domnului Ilie-Gavril BOLOJAN, prim-ministru al României
De către: Senator Costache CHERTIF
Circumscripția electorală: nr. 26 Maramureș
Obiectul întrebării: Declarațiile dumneavoastră recente privind posibilitatea constrângerii absolvenților de medicină să profeseze în România, în contrast cu lipsa măsurilor concrete pentru crearea unor condiții profesionale și salariale atractive, menite să reducă exodul medicilor și să consolideze sistemul național de sănătate.
Domnule prim-ministru,
În lumina declarațiilor dumneavoastră recente apărute în spațiul public, potrivit cărora absolvenții facultăților de medicină cu studii finanțate de la buget și rezidențiat plătit de stat ar trebui să fie obligați să profeseze în România pentru o perioadă determinată de ani după absolvire, exprimând prin aceasta ideea unei „obligații față de țara asta”, consider că este necesară clarificarea poziției Guvernului și a intențiilor sale în raport cu libertatea profesiei, dreptul la liberă circulație și realitățile sistemului de sănătate românesc.
„În ceea ce privește problemele legate de dezechilibre rural, urban, medici şi aşa mai departe, eu voi susține că, dacă beneficiezi în ţara noastră de o pregătire medicală pe toată durata parcursului, studii făcute la buget, rezidențiat plătit de statul român, ai o obligaţie faţă de ţara asta şi cel puţin câţiva ani de zile, doi, trei, patru, cinci ani de zile trebuie să lucrezi undeva în România. (…) Hai să punem asta în practică şi atunci cu siguranţă nu vom avea şapte mii de absolvenţi la facultăţilor de medicină din România, vreo patru mii la rezidenţiat şi după nu ştiu câţi ani de zile, cam o mie de angajaţi în sectorul public. (…) Dar, pentru asta trebuie să avem curajul să luăm nişte decizii care uneori nu sună bine şi într-adevăr să distribuim o parte din medicii noştri acolo unde este nevoie, în ruralul mai îndepărtat, în urbanul mic şi aşa mai departe”, ați declarat în cadrul unei recente întâlniri cu primarii din România.
Mai mulți reprezentanți ai mediului medical și factori decizionali au comparat această idee cu „practicile de tip comunist”, ceea ce ridică probleme morale și simbolice serioase.
Folosesc prilejul pentru a vă aduce la cunoștință poziția exprimată public, ca reacție la declarațiile dumneavoastră, de către Societatea Multidisciplinară a Medicilor Rezidenți (SMMR), organizație reprezentativă pentru medicii tineri aflați în formare și direct afectați de propunerile recente privind obligativitatea serviciului medical în țară după finalizarea rezidențiatului. SMMR și-a exprimat ferm dezacordul și îngrijorarea față de ideea unei astfel de constrângeri legale, subliniind că medicii rezidenți nu pot fi tratați drept „simple cifre în bugetul statului”, ci sunt profesioniști bine pregătiți, cu drepturi fundamentale și cu aspirații legitime privind locul în care își vor desfășura activitatea profesională.
Reprezentanții SMMR au atras atenția asupra faptului că o eventuală măsură coercitivă de obligare a medicilor să profeseze în România pentru un număr minim de ani după rezidențiat contravine principiilor de liberă circulație a forței de muncă garantate de legislația Uniunii Europene și privește profesia medicală ca pe o alegere personală și profesională, nu ca pe o simplă obligație contractuală impusă de stat. Ei susțin că distribuția medicilor pe teritoriul național ar trebui realizată prin stimulente reale, motivație și investiții în condiții decente de practică, și nu prin măsuri de constrângere juridică.
SMMR a mai subliniat că tinerii specialiști se confruntă în practică cu o serie de probleme structurale (bunăoară: posturi blocate, concursuri de angajare insuficiente, lipsa dotărilor de bază și condiții de muncă deficitare) care reduc atractivitatea sistemului public de sănătate și fac inevitabilă reflecția asupra propriei cariere, locului de muncă și contextului profesional. Tranziția de la rezidențiat la practica medicală nu ar trebui să fie îngreunată de bariere legislative, ci susținută printr-un cadru profesional stabil, cu salarii competiționale, infrastructură adecvată și acces la dezvoltare continuă.
Medicii rezidenți au subliniat în mod repetat că nu „fug” din România, ci caută normalitatea, adică un mediu de lucru în care pot evolua profesional, pot oferi servicii de calitate pacienților și pot să-și construiască o carieră stabilă și predictibilă, fără constrângeri care ar putea intra în conflict cu drepturile lor fundamentale. Sunt de părere că această perspectivă trebuie luată în considerare în orice dezbatere privind politicile publice de retenție a resursei umane medicale în țară.
În acest context, având în vedere cele prezentate mai sus, vă solicit respectuos să îmi transmiteți:
1.Dacă se află sau nu în pregătire, în fază de proiect sau se intenționează promovarea în Parlament a unui act legislativ sau normativ care să impună o obligație legală pentru absolvenții facultăților de medicină sau pentru medicii rezidenți de a profesa în România pentru o anumită perioadă de timp după finalizarea studiilor. În eventualitatea unui răspuns afirmativ la acest punct al întrebării parlamentare, vă rog să detaliați forma propusă, baza legală și orice analiză de impact realizată; dacă nu, vă rog să precizați clar acest lucru.
2.Cum se împacă, din perspectiva Guvernului, o eventuală astfel de măsură cu normele constituționale privind libertatea de circulație și libertatea profesiei, precum și cu cadrul juridic al Uniunii Europene care garantează libera circulație a forței de muncă.
3.Dacă Guvernul consideră că o soluție de constrângere juridică a medicilor să rămână să profeseze în România rezolvă efectiv deficitul de personal medical sau există alte măsuri alternative prevăzute pentru a face profesia medicală mai atractivă în țară (bunăoară: investiții în condiții decente de muncă, salarizare competitivă, sporuri pentru zone deficitare, locuințe de serviciu, programe de retenție).
4.În ce fel intenționează statul român, în speță Guvernul, să asigure că medicii care aleg să rămână și să profeseze în România o fac în condiții de muncă decente, care să le permită să ofere servicii medicale de calitate pacienților, respectând în același timp drepturile fundamentale ale acestor profesioniști.
5.Dacă Guvernul consideră că modelul constrângerii prin obligații legale poate fi calificat drept o recidivă a practicilor din perioade istorice nefericite ale României, cum ar fi regimul comunist, în care cadrele formate de stat erau obligate să rămână și să lucreze în țară.
Comments are closed