Vin astăzi în fața dumneavoastră cu o îngrijorare legitimă privind felul în care este gestionat unul dintre cele mai sensibile și importante ministere ale României: Ministerul Afacerilor Externe.
Pe 10 decembrie, cu o discreție care ridică semne de întrebare, a fost numită în funcția de secretar de stat la MAE doamna o oengistă, doamna Clara Volintiru, o persoană cunoscută pentru activitatea ei în mediul ONG și pentru legăturile strânse cu actualul ministru de externe, doamna Oana Țoiu. Nu contest meritul profesional al nimănui, dar modul în care s-a făcut această numire ne obligă să ridicăm întrebări. Într-un minister în care transparența, meritocrația sunt fundamentale pentru funcționarea credibilă a diplomației românești, numirile „tacite”, operate pe repede-înainte, nu fac altceva decât să fragilizeze instituția MAE care este oricum inundată de amatorism diplomatic.
Doamna Volintiru, trebuie spus, nu este o persoană neutră în raport cu conducerea ministerului. Este aceeași voce care, în iunie 2025, apărea în presă lăudând public nominalizarea doamnei Țoiu la conducerea MAE, numind-o „mai mult decât binevenită”, deși întreaga societate observa lipsa evidentă de experiență diplomatică a doamnei ministru, care ulterior s-a și evidențiat prin șirul lung de gafe și eșecuri diplomatice.
Astăzi, sub eticheta unei reformei, acea voce entuziastă este răsplătită, pe șest, cu o poziție-cheie în arhitectura ministerului Afacerilor Externe. Și întrebarea firească este: cum se numește această practică? Merit? Profesionalism? Sau o formă de loialitate recompensată?
Stimați colegi,
Diplomația românească nu este un laborator de favoruri personale. Ministerul Afacerilor externe nu este o instituție în care ne permitem să instalăm apropiați ai miniștrilor doar pentru că au transmis în presă mesajele dorite sau că au activat într-un ONG.
Ministerul de Externe trebuie să reprezinte interesul național, nu agenda unor cercuri restrânse. Interes național cere profesionalism diplomatic, rigoare și selecție pe criterii clare, nu „manevre silențioase”.
Doamna ministru are obligația morală și instituțională de a explica:
– Care au fost criteriile reale ale numirii?
– De ce a fost necesar ca totul să se desfășoare pe tăcute?
– Care este fundamentul diplomatic, nu cel personal, al acestei decizii?
Stimați colegi,
România a avut un potențial enorm în politica externă, dar de mulți ani diplomația românească plutește în derivă, iar toți cei care s-au perindat pe la vârful MAE, parcă, s-au întrecut în gafe și eșecuri diplomatice.
Diplomația nu se construiește cu improvizații și nu pate fii îndreptată într-o singură direcție, pe care doamna ministru o repetă obsesiv. Așa cum am mai spus în repetate rânduri, politica externă a României are nevoie de profesioniști cu experiență, diplomați de meserie care știu să negocieze în interesul românilor și nu a altor state. Avem nevoie de oameni aleși pentru competență, nu pentru admirația exprimată într-un interviu acordat într-un anumit moment exploatat politic.
Doamnă ministru, transparența nu este opțională. Respectul față de instituțiile statului nu este opțional. Responsabilitatea în actul guvernării nu este opțională. România merită mai mult decât numiri preferențiale. Românii merită un Minister de Externe puternic, credibil și profesional, nu unul plini de amatori.
Comments are closed