Violența împotriva femeilor rămâne una dintre cele mai dureroase realități ale societății românești. Este o formă de abuz care nu cunoaște granițe sociale, vârstă sau statut, și care continuă să distrugă vieți, familii și încrederea în instituțiile chemate să protejeze.
De prea multe ori, femeile sunt reduse la tăcere, ignorate sau învinovățite atunci când cer ajutor.
De prea multe ori, statul reacționează abia după tragedie, în loc să prevină.
Iar de fiecare dată când o femeie este agresată, umilită sau ucisă, întreaga noastră societate eșuează.
Este de neacceptat ca, în anul 2025, femeile să trăiască încă în teamă, în rușine și în tăcere. Este de neacceptat ca o mamă, o fiică sau o soră să nu se simtă în siguranță nici măcar în propria casă.
Violența domestică nu este o problemă privată. Este o problemă publică, socială și morală, care cere reacție, nu compasiune trecătoare.
Este timpul ca instituțiile statului să-și asume pe deplin responsabilitatea de a proteja. Să existe reacții imediate, pedepse clare, sprijin real pentru victime și educație pentru prevenție.
Nu putem vorbi despre o societate civilizată cât timp femeile nu sunt în siguranță, cât timp tăcerea e mai puternică decât legea și frica e mai prezentă decât dreptatea.
Femicidul și violența împotriva femeilor sunt o rușine națională.
Ele nu pot fi justificate, tolerate sau ignorate. Fiecare tăcere, fiecare pas înapoi, fiecare ezitare a sistemului devine o complicitate morală.
O societate care nu-și protejează femeile nu poate pretinde că este liberă.
Respectul față de viață, demnitate și siguranță trebuie să devină valori reale, nu simple cuvinte rostite în momente de criză.
Este timpul să alegem curajul în locul tăcerii, acțiunea în locul promisiunilor și respectul în locul indiferenței.
Fiecare femeie din această țară are dreptul să trăiască liberă, protejată și respectată.
Nu este un privilegiu – este un drept fundamental.
Comments are closed