Adresată de către senator: Claudiu-Richard Târziu
Circumscripția electorală: nr. 42 – București
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Senatului din data de: 27.10.2021
Marcel Petrișor – eruditul care a învățat să se roage în temniță
Stimați colegi,
În declarația mea politică din această săptămână evoc figura lui Marcel Petrișor, unul dintre ultimii mari eroi ai României, un vajnic luptător pentru libertate, un neobosit militant anticomunist și un strălucit reprezentant al aristocrației spirituale, pe care Dumnezeu l-a chemat recent la Sine.
Marcel Petrișor s-a născut la 13 aprilie 1930, în satul Ocișor, din județul Hunedoara. Comuniștii l-au arestat pentru prima oară în 1952, pe când studia la Filosofia, pentru că și-a ajutat cu o pâine un coleg de studenție care era urmărit de Securitate. A suferit după gratii, în condiții inumane, vreme de patru ani. Al doilea calvar a început în primăvara lui 1957, pe când avea doar 27 de ani și era proaspăt student la Litere. Atunci a fost condamnat la moarte pentru intenția de a organiza o manifestație de solidarizare cu revolta antisovietică din Ungaria. După 6 luni de teroare, pedeapsa i-a fost comutată în muncă silnică pe viață.
A îndurat un regim de exterminare timp de încă 7 ani, la Fortul 13 Jilava și în penitenciarul Aiud, fiind grațiat, în 1964, odată cu ceilalți deținuți politic. În temniță a cunoscut elita culturală și duhovnicească a României interbelice și tot acolo și-a descoperit vocația de scriitor.
„De mic nu eram liniștit decât la Liturghie! Am avut sfială în fața sacrului și, la ananghie, nu mi-am pus nădejdea decât în Dumnezeu”, îmi spunea Marcel Petrișor cu ani în urmă.
Acestui bărbat cu alură de haiduc, zâmbet șăgalnic și cuvânt meșteșugit, celula i-a fost școală, dar și biserică. Mi-a spus că în celulă a învățat să se roage. Să se roage cu adevărat. Tot timpul a avut credința că va supraviețui închisorii și că România va scăpa de comuniști. Chiar și atunci când a fost condamnat la moarte!
După grațierea din `64, a absolvit Filologia și a devenit profesor de limba franceză. În următoarele decenii avea să publice nu mai puțin de 20 de volume: romane, memorii din închisoare, impresii de călătorie, traduceri, povestiri, devenind membru al Uniunii Scriitorilor în 1973.
În epoca post-decembristă a fost activ civic și politic până când a închis ochii pentru totdeauna. A fost unul dintre fondatorii Alianței Civice și, pentru scurt timp, a deținut funcția de vicepreședinte al efemerului partid Uniunea Creștin-Democrată din România, a fost președinte al Federației Române a Foștilor Deținuți Politici Luptători Anticomuniști și al Senatului Asociației ”Rost”.
Până la despărțirea de această lume, a sperat la zidirea unei Drepte politice și culturale autentice și la promovarea unei elite iubitoare de popor, de la care să învețe întreaga noastră națiune.
„Omul propune, Domnul dispune!” – i-a fost butada înțeleaptă care l-a călăuzit întreaga viață.
Marcel Petrișor – iubitorul de Hristos aruncat în temnițe de către staliniștii români.
Marcel Petrișor – cărturarul care a lăsat drept moștenire o vastă operă intelectuală.
Marcel Petrișor – mărturisitorul cauzei național-creștine căruia îi suntem astăzi îndatorați spiritual.
Dumnezeu să-l odihnească și să-l așeze între drepții Săi!
Comments are closed