Adresată: Diana Buzoianu, Ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor
Prezentată de către: Senator Barcari Dorina
Circumscripţia electorală: Nr. 08 Brașov
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul interpelării: Clarificări urgente privind intențiile Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor referitoare la contorizarea consumului de apă și monitorizarea surselor individuale din gospodăriile aflate în proprietate privată
Stimată doamnă ministru,
Diana Buzoianu
În ultimele luni, în spațiul public au circulat tot mai frecvent informații, declarații și interpretări privind posibila introducere sau extindere a unor obligații administrative referitoare la monitorizarea, evidențierea și contorizarea consumului de apă inclusiv în gospodăriile individuale aflate în proprietatea personală a cetățenilor români.
Aceste preocupări sunt amplificate de climatul general de incertitudine generat de numeroase măsuri administrative recente care au transferat costuri suplimentare către populație, în special asupra clasei de mijloc, a familiilor tinere și a românilor din mediul rural.
Pentru milioane de cetățeni, accesul la apă prin surse proprii – puțuri forate, fântâni tradiționale, sisteme de hidrofor sau captări individuale – reprezintă rezultatul unor investiții realizate exclusiv din fonduri personale, tocmai ca răspuns la lipsa infrastructurii publice adecvate sau la costurile crescute asociate serviciilor centralizate.
În acest context, orice intenție de extindere a obligațiilor de contorizare, declarare, autorizare suplimentară sau monitorizare permanentă asupra acestor surse este percepută ca o posibilă ingerință excesivă a statului în sfera proprietății private și a autonomiei gospodăriei individuale.
Este inadmisibil ca românii care au investit din fonduri proprii în autonomia gospodăriilor lor să devină ținta unor noi poveri administrative sub pretextul alinierii la politici externe sau al unor obiective birocratice formulate departe de realitățile sociale și economice ale României.
Într-o perioadă în care românii sunt deja afectați de inflație, taxe crescute și costuri administrative tot mai apăsătoare, orice intenție de a introduce noi obligații birocratice asupra gospodăriilor ridică serioase semne de întrebare privind proporționalitatea și legitimitatea unor asemenea măsuri.
Românii din mediul rural și micii proprietari care și-au realizat pe cheltuială proprie puțuri, fântâni sau alte sisteme independente de alimentare consideră că statul nu poate transforma accesul la apă într-un nou instrument de control administrativ sau fiscal.
Gestionarea responsabilă a resurselor de apă este necesară, însă aceasta nu poate servi ca justificare pentru restrângerea progresivă a autonomiei cetățeanului asupra bunurilor și resurselor aflate pe proprietatea sa.
Totodată, cetățenii ridică întrebări legitime privind scopul real al unor asemenea măsuri: dacă acestea urmăresc exclusiv colectarea de date statistice și protecția resurselor de apă sau dacă pot constitui premise pentru viitoare taxe, limitări de consum ori condiționări administrative.
Având în vedere importanța subiectului și impactul direct asupra unui număr foarte mare de gospodării din România, vă solicit să răspundeți punctual la următoarele întrebări:
1. Cadru normativ și intenții legislative
Există în prezent, la nivelul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, proiecte legislative, ordine de ministru, strategii sau alte documente care prevăd introducerea obligativității contorizării consumului de apă în gospodăriile private?
Au fost inițiate consultări interministeriale sau grupuri de lucru pe această temă?
Care este calendarul eventualelor măsuri analizate?
2. Domeniul de aplicare
Sunt vizate exclusiv gospodăriile racordate la sisteme publice sau și gospodăriile care utilizează surse individuale de apă?
Intră în categoria posibil reglementată:
puțurile forate de mică adâncime;
fântânile tradiționale;
sistemele individuale cu hidrofor;
captările proprii utilizate exclusiv pentru consum familial sau activități gospodărești?
Există praguri de consum sau criterii de excludere pentru micii utilizatori casnici?
3. Relația cu politicile europene
În ce măsură eventualele măsuri analizate derivă din obligații asumate de România în raport cu Uniunea Europeană?
Există directive, regulamente sau condiționalități europene care solicită explicit extinderea monitorizării consumului de apă la nivelul gospodăriilor individuale?
A fost realizată o analiză de compatibilitate între aceste obligații și particularitățile mediului rural românesc, unde accesul la apă prin surse individuale reprezintă o practică tradițională și necesară?
4. Impact economic asupra populației
Care sunt costurile estimate pentru cetățeni privind:
achiziția contoarelor;
instalarea și verificarea metrologică;
autorizarea eventuală;
raportările administrative periodice?
Există estimări privind impactul financiar total asupra unei gospodării medii?
Sunt avute în vedere programe de finanțare, subvenții sau compensări pentru populație?
5. Posibile consecințe fiscale și administrative
Intenționează ministerul să utilizeze datele rezultate din contorizare pentru introducerea unor taxe suplimentare sau contribuții specifice?
Sunt analizate plafoane de consum, restricții sezoniere sau alte mecanisme administrative de limitare?
Pot exista sancțiuni pentru neconformare și care ar fi acestea?
6. Garanții privind dreptul de proprietate
Cum garantează ministerul respectarea dispozițiilor constituționale privind proprietatea privată?
Care este justificarea proporționalității acestor măsuri în raport cu drepturile cetățeanului?
Ce mecanisme de consultare publică intenționează ministerul să organizeze înaintea oricărei decizii?
Doamnă ministru, vă învederez că românii nu pot fi transformați permanent în destinatarii unor noi obligații administrative și costuri suplimentare, mai ales în condițiile în care numeroase comunități nu beneficiază nici astăzi de infrastructură publică adecvată de apă și canalizare.
Protecția resurselor naturale este un obiectiv legitim și necesar, însă aceasta trebuie realizată echilibrat, transparent și proporțional, fără transformarea proprietății private într-un spațiu al supramonitorizării administrative.
Consider că orice măsură care afectează direct dreptul cetățeanului de a dispune de resursele existente pe proprietatea sa trebuie dezbătută transparent, fundamentată riguros și implementată exclusiv cu respectarea principiilor constituționale privind garantarea proprietății private.
România nu poate continua pe direcția transferării permanente a costurilor administrative și a poverii birocratice asupra cetățeanului onest, în special asupra românilor din mediul rural, care deja suportă efectele infrastructurii precare și ale fiscalității crescute.
Față de această situați consider esențial ca Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor să ofere clarificări complete și publice cu privire la acest subiect, pentru a elimina speculațiile și a restabili încrederea cetățenilor.
Comments are closed