Prezentată de către: Senator Barcari Dorina
Circumscripţia electorală: nr. 08 Brașov
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declaraţiei politice: Starea de pauperitate în care a fost adusă România
Stimați colegi,
România reală, România care muncește, România care își crește copiii și își plătește taxele, trăiește astăzi una dintre cele mai grele perioade de după 1989.
În timp ce guvernele se laudă cu statistici cosmetizate și promisiuni fără acoperire, milioane de români se confruntă zilnic cu realitatea crudă a sărăciei.
România traversează, în prezent, o perioadă dificilă pentru o mare parte a cetățenilor săi.
Din ce în ce mai mulți români se confruntă cu o realitate economică apăsătoare, în care veniturile nu mai reușesc să țină pasul cu creșterea accelerată a prețurilor la alimente, energie, servicii și locuințe.
Această stare de pauperitate nu este doar o statistică rece, ci o realitate zilnică trăită de milioane de familii.
Pentru foarte mulți oameni, munca cinstită nu mai garantează un trai decent.
Salariile mici, reduse cu 10% în marea lor majoritate și 54% sub coșul minim de consum, pensiile insuficiente, 75% sub coșul minim de consum și înghețate din ianuarie 2025 prin neindexare, lipsa unor politici sociale eficiente au condus la adâncirea inegalităților sociale și la o scădere dramatică a nivelului de trai.
În mediul rural, dar și în numeroase comunități urbane, oamenii sunt nevoiți să facă alegeri imposibile între plata facturilor, pentru a-și proteja proprietatea casei unde locuiesc și a-și menține, cât de cât, condițiile de trai, cumpărarea alimentelor sau accesul la servicii medicale.
Este inacceptabil ca, într-o țară membră a Uniunii Europene, o țară bogată natural, o țară care a intrat în capitalism fără datorii și cu o industrie puternică, atât de mulți cetățeni să trăiască sub limita și la limita subzistenței.
Pauperizarea populației afectează nu doar prezentul, ci și viitorul societății românești, printr-o degradare permanentă și foarte gravă, material, cultural, dar mai ales de sănătate.
Copiii cresc în condiții de sărăcie, tinerii aleg să plece din țară, iar comunitățile rurale se depopulează și se fragilizează.
Românii au fost aduși, pas cu pas, într-o stare de pauperitate care nu mai poate fi ignorată.
Facturile cresc de la lună la lună și sunt o amenințare permanentă fiind încărcate cu formulă executorie, alimentele de bază devin tot mai scumpe, iar salariile și pensiile rămân mult în urma costului real al vieții, prin înghețare în cuantum sau diminuare sub diverse motivații politice ale Guvernului.
Pentru foarte multe familii, munca cinstită nu mai este suficientă pentru a asigura un trai decent și nici mai multe servicii epuizante nu acoperă nivelul de cheltuieli.
Astăzi vedem cum seniorii noștri sunt obligați să aleagă între plata întreținerii locuințelor, a medicamentelor și mâncare.
Vedem cum părinții au două sau trei locuri de muncă și totuși nu reușesc să pună deoparte nimic pentru viitorul copiilor lor.
Vedem cum tinerii pleacă din țară pentru că nu mai cred că România le poate oferi o șansă corectă și nu le respectă calitatea de cetățeni ai țării lor unde în Legea Fundamentală, se menționează că munca trebuie plătită corect și au dreptul la un TRAI DECENT.
Aceasta este, din păcate, consecința directă a deceniilor de guvernare iresponsabilă, a politicilor economice greșite și a unei clase politice care, prea des, s-a preocupat mai mult de interesele de partid decât de interesele cetățeanului român, în țara lui.
România nu este o țară săracă, este o țară sărăcită de ani de zile de furt economic și spionaj industrial care a dus la dispariția industriei, la distrugerea transporturilor prin dispariția a peste 320 de nave comerciale, închiderea uzinelor de avioane, locomotive, vagoane CFR și la pierderi imense de fonduri și rezerve strategice.
Banii publici au devenit prea des pradă pentru rețelele de interese, contracte aranjate și privilegii pentru clientela de partid.
În timp ce românii muncesc și plătesc taxe, alții au tratat statul ca pe un cont personal, aceasta nu este o guvernare, este jefuirea organizată a resurselor publice.
Dacă vrem credibilitate în fața cetățenilor primul pas este simplu: să spunem clar că furtul din bani publici un mai poate fi tolerat, indiferent cine-l face.
Un moment de protecție a infracționalității la cel mai înalt nivel este marcat de excluderea din Codul penal al articolului care pedepse subminarea economiei naționale, prin care se protejează clasa politică sau anumită clientelă politică care a participant direct sau indirect la acte de dezastru economic.
România este o țară bogată în resurse, cu oameni harnici și capabili așa cum au demonstrat până în 1990 când au construit o industrie și valori reale care au scos România din orice datorii în martie 1989, iar după 1990 când au plecat din țară au impresionat nu o dată prin calitățile lor și hărnicia de care au dat dovadă de fiecare dată.
Cu toate acestea, românii sunt tot mai săraci și mai sărăciți în propria lor țară.
În timp ce marile lanțuri străine își externalizează profiturile, micii producători români sunt sufocați de taxe, birocrație și lipsă de sprijin și protecție reală din partea statului.
În mediul rural, comunități întregi sunt abandonate și pustiite.
Agricultura și industria agricolă românească este lăsată fără sprijin consistent, iar producătorii autohtoni sunt puși în situația absurdă de a concura cu importuri masive la prețuri de dumping și de calitate îndoielnică care inundă piața, uneori chiar periculoase pentru sănătatea publică fiind neconforme cu normele europene.
Au dispărut cu totul industrii întregi, care aduceau venituri la bugetul țării, ofereau locuri de muncă și peste toate erau sigure în consumul produselor fiind riguros urmărite în privința producției și mai ales a consumului, așa cum au fost: industria piscicolă, industria lânii, industria cânepii, industria inului, industria utilajelor agricole, industria farmaceutică și multe altele.
Toate societățile de producție, uzine, fabrici, societăți de transporturi și din toate ramurile economice au avut școli tehnice și profesionale în care se pregăteau meseriași pentru toate funcțiile, aveau servicii și secții de inventică și perfecționări în care specialiști din toate domeniile aveau posibilitatea să creeze și să găsească soluții tehnice inovatoare, care nu de puține ori au adus venituri serioase bugetului țării, atât în producția locală cât și în plan extern.
Politicieni „elitiști„ numiți fără nici o altă competență decât apartenența politică, au intervenit peste adevărații specialiști, pe care i-au exclus sau i-au marginalizat și au „reorganizat, redistribuit, redus, exclus, modificat, înlocuit, distribuit, redistribuit, privatizat„ până au dispărut și exemplele sunt prea multe ca să se poată pretinde că trebuie menționate explicit.
În același timp, în marile orașe, costul vieții crește într-un ritm care îi împinge pe tot mai mulți români peste limitele sărăciei.
În fața acestei realități, statul are datoria morală, constituțională și politică de a interveni prin măsuri concrete și eficiente.
Avem nevoie de politici economice care să stimuleze, producția, să creeze locuri de muncă corect plătite în baza unor legi organice, de măsuri și acțiuni de stimulare și susținere a creației, perfecționării tehnice și tehnologice, a inventicii în orice domeniu, de programe sociale care să protejeze categoriile vulnerabile și de investiții reale în educație, sănătate și infrastructură.
Doar printr-un efort coerent și responsabil putem reda demnitatea celor care astăzi se simt abandonați și blocați de un sistem îmbolnăvit de o incompetență la cel mai înalt nivel în mod excesiv, prin politizare în toate domeniile.
România nu poate progresa autentic dacă o parte semnificativă a populației sale rămâne captivă în sărăcie și lipsă de speranță.
Combaterea pauperității trebuie să devină o prioritate națională, pentru că prosperitatea unei țări se măsoară, în ultimă instanță, în bunăstarea cetățenilor săi.
Nu putem vorbi despre demnitate națională atâta timp cât milioane de români trăiesc de la o zi pe alta.
Nu putem vorbi despre dezvoltare reală atunci când românii sunt nevoiți să plece peste hotare pentru a-și putea întreține familiile, pentrucă în țara lor nici cu mai multe servicii epuizante nu reușesc să facă față scumpirilor galopante.
Este momentul să recunoaștem gravitatea situației și să acționăm cu responsabilitate, solidaritate și viziune pentru a construi o societate echitabilă și prosperă pentru toți românii.
Este nevoie de o schimbare profundă de direcție, prin depolitizarea domeniilor strategice și de înaltă profesionalitate.
România trebuie să își apere și să dezvolte economia națională, să își sprijine producătorii locali și să pună pe primul loc interesele cetățenilor săi și ale României.
Așa cum o fac o serie de țări europene care în apărarea intereselor lor au redeschis mine de cărbune, au repus în funcție termocentrale și au revenit asupra oricăror măsuri restricționale care nu le erau favorabile în contextul situației internaționale pe care o traversăm cu toții și de care trebuie să ținem cont și noi cu responsabilitate maximă și în total interes național.
Avem nevoie de demnitate, de dragoste de țară și de voință pentru a adopta politici care să protejeze interesele țării, să asigure profitabilitatea din exploatarea bogățiilor de orice fel, să respecte munca printr-o legislație corectă și demnă, să stimuleze și să sprijine producția și capitalul românesc, nu de politici în favoarea altor interese și puteri externe, care adâncesc dependența economică și vulnerabilitatea socială.
Statul român trebuie să devină un protector și un partener real pentru cetățeni, nu un blocaj și o povară birocratică.
Trebuie să stimulăm orice evoluție datorată inventicii și perfecționării tehnice de care noi românii suntem foarte capabili și am demonstrat-o în atâtea cazuri, să limităm orice rețineri din venituri la cel mult 30% și să reducem presiunea fiscală asupra celor care muncesc și produc, să susținem familiile tinere, să respectăm drepturile pensionarilor și să redăm speranța celor care astăzi se simt abandonați.
România nu poate fi puternică dacă bogățiile ei sunt cedate pe nimic și românii sunt sărăciți.
România nu poate avea viitor dacă propriii săi cetățeni sunt împinși spre marginalizare sau exil economic.
Să învățăm de la țări sărace natural care prin munca respectată a cetățenilor lor și prin organizarea eficientă a economiei sunt puternice și civilizate.
Să luăm exemplu de la țări bogate natural care prin exploatarea responsabilă și în interes propriu sunt puternice și nu depind de nici o altă putere în existența și bunăstarea lor evidentă.
Este momentul să spunem clar: românii și România merită mai mult!
Merită respect, merită prosperitate și merită un stat care să lucreze pentru ei, în primul rând.
Datoria noastră, ca reprezentanți ai poporului, este să apărăm suveranitatea, demnitatea, valoarea, bogăția și bunăstarea românilor și a României, să reconstruim o economie națională puternică și independentă și să redăm României respectul pe care îl merită.
Pentru că România este un pământ sfânt, pe care toți românii adevărați îl iubesc și trebuie să fie, înainte de toate, casa în care românii pot trăi în siguranță și cu demnitate!
Comments are closed