Prezentată de către: Senator Barcari Dorina
Circumscripţia electorală: nr. 08 Brașov
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declarației politice: Noua lege a salarizării nu poate fi construită fără cei care țin statul român în funcțiune! Importanța consultării sindicatelor și a profesioniștilor din sectorul public.
Domnule Președinte și stimați colegi, parlamentari
În această perioadă asistăm la una dintre cele mai importante dezbateri privind viitorul administrației publice și al serviciilor publice, al întregului sistem public, dar și privat din din România: elaborarea unei noi legi organice, a salarizării unitare.
Este un moment care ar trebui să reprezinte o oportunitate pentru corectarea nedreptăților acumulate în ultimii ani, pentru eliminarea discrepanțelor salariale și pentru construirea unui sistem echitabil, predictibil și sustenabil.
Din păcate, există riscul ca această reformă să fie concepută în birourile ministerelor, departe de realitatea celor care lucrează zi de zi în școli, spitale, primării, instituții de ordine și siguranță publică, servicii sociale, puținele întreprinderi de stat și alte structuri ale statului.
Există o întrebare legitimă pe care milioane de români o adresează astăzi clasei politice: cine stabilește, de fapt, valoarea muncii lor?
O fac cei care cunosc realitatea din spitale, școli, primării și instituții publice sau o fac experți care privesc sistemul exclusiv prin prisma unor tabele și indicatori economici?
Experiența ultimilor ani ne-a demonstrat că politicile publice construite fără consultarea celor direct implicați sunt sortite eșecului.
Nicio reformă nu poate fi durabilă dacă nu beneficiază de încrederea celor care trebuie să o respecte și să o aplice.
Iar încrederea nu se obține prin comunicate de presă și conferințe, ci prin dialog real, implicare directă în domeniul respectiv, respect reciproc și disponibilitatea de a asculta argumentele celor direct implicați în munca respectivă.
De aceea, consider că noua lege a salarizării nu poate fi elaborată fără consultarea reală a sindicatelor și a profesioniștilor din sectorul public și din toate domeniile economice românești și fără respectarea drepturilor constituționale, a condițiilor și cerințelor de muncă.
Spun consultare reală, nu simulări de dialog, nu întâlniri formale bifate pentru a îndeplini o procedură administrativă și nu decizii deja luate, prezentate ulterior, în mod fals, ca rezultat al unor dezbateri, de către persoane care nu au nici o implicare în domeniu.
În același timp, trebuie să recunoaștem că în sectorul public există categorii profesionale care au acumulat frustrări legitime de-a lungul anilor.
Sunt angajați care au văzut cum responsabilitățile lor au crescut constant, în timp ce recunoașterea financiară a rămas mult în urmă.
Sunt profesioniști care au investit în formare, în perfecționare și în dezvoltarea competențelor lor, fără ca acest efort să fie reflectat în mod corespunzător în nivelul de salarizare, în plus sunt condiționați în viața profesională fără să se țină cont de sacrificiile materiale.
Această stare de nemulțumire nu trebuie ignorată și nici tratată cu superioritate.
Ea reprezintă un semnal de alarmă privind modul în care statul își tratează propriii angajați.
Iar un stat care nu își respectă profesioniștii riscă să îi piardă.
Mai mult decât atât, noua lege a salarizării trebuie să reprezinte un instrument de stabilitate socială.
Într-o perioadă marcată de inflație, de creșterea costurilor de trai și de incertitudini economice, angajații din sectorul public au nevoie de siguranță și predictibilitate.
Ei trebuie să știe că regulile nu se schimbă de la un an la altul, că drepturile câștigate sunt respectate și mai ale, că evoluția profesională este însoțită de o evoluție salarială corectă.
Fără această predictibilitate, vom continua să asistăm la plecarea specialiștilor din sistemele publice și din țară și la dificultăți tot mai mari în atragerea noilor generații către profesii esențiale pentru funcționarea statului.
Dacă vrem o administrație eficientă, servicii publice și societăți de stat de calitate pentru toți cetățenii, indiferent unde locuiesc, atunci noua lege a salarizării trebuie să țină cont și de aceste dezechilibre teritoriale.
România nu înseamnă doar marile orașe și instituțiile centrale.
România înseamnă și comunitățile mici care au dreptul la servicii publice și societăți de stat funcționale și profesioniste.
De asemenea, cred că este momentul să discutăm deschis despre respectul datorat muncii în slujba statului.
În ultimii ani s-a creat, uneori în mod nedrept, o imagine generalizată conform căreia toți angajații din sectorul public ar beneficia de privilegii.
Realitatea este mult mai complexă.
În spatele multor funcții publice se află oameni care își fac datoria cu profesionalism, care lucrează sub presiune și care contribuie în mod esențial la funcționarea societății.
Nu putem ignora nici realitatea administrației locale.
În multe primării din țară, în special în comunitățile mici și rurale, există dificultăți majore în recrutarea și păstrarea personalului calificat.
Specialiștii aleg adesea sectorul privat sau migrează către centrele urbane mari, unde perspectivele salariale sunt mai atractive.
Prea des, în ultimii ani, am asistat la situații în care guvernele au anunțat reforme importante fără a asculta vocea celor afectați direct de acestea.
Rezultatul a fost aproape întotdeauna același: nemulțumiri, proteste, blocaje instituționale și o neîncredere tot mai mare în capacitatea statului de a adopta politici publice juste, situații de care reprezentanții guvernului nu au ținut cont niciodată.
Astăzi, când discutăm despre salarizarea în sectorul public, trebuie să înțelegem că nu vorbim doar despre cifre într-un tabel bugetar.
Vorbim despre oameni.
Vorbim despre profesori care formează generațiile viitoare.
Vorbim despre medici și asistenți medicali care salvează vieți.
Vorbim despre polițiști, pompieri și militari care asigură siguranța cetățenilor.
Vorbim despre funcționari publici care mențin în funcțiune administrația locală și centrală.
Vorbim despre specialiști fără de care statul român nu și-ar putea îndeplini atribuțiile fundamentale.
Acești oameni cunosc cel mai bine problemele sistemului.
Ei știu unde există inechități.
Ei știu unde responsabilitățile sunt mari, iar salarizarea insuficientă.
Ei știu unde legislația actuală produce frustrări și unde apar blocaje în recrutarea și păstrarea personalului calificat.
Din acest motiv, excluderea lor din procesul de elaborare a noii legi a salarizării ar reprezenta nu doar o greșeală administrativă, ci o eroare strategică națională.
România se confruntă deja cu un deficit major de personal în numeroase domenii esențiale.
În sistemul medical lipsesc mii de specialiști.
În educație există dificultăți tot mai mari în atragerea tinerilor către cariera didactică.
În administrația publică locală, mai ales în comunitățile mici și mijlocii, recrutarea personalului calificat devine o provocare tot mai mare.
În domeniul ordinii publice și al apărării, deficitul de personal este recunoscut inclusiv de instituțiile statului.
În aceste condiții, orice lege a salarizării care ignoră vocea profesioniștilor și încalcă drepturi constituționale, riscă să agraveze problemele pe care pretinde că le rezolvă.
Stimați colegi parlamentari,
Sindicatele nu sunt adversarii statului.
Ele reprezintă interesele legitime ale angajaților și constituie un partener indispensabil într-un proces de reformă autentică.
În toate democrațiile consolidate, marile reforme sociale sunt construite prin dialog și negociere.
Numai în statele care tratează cetățeanul cu superioritate deciziile sunt impuse de sus în jos, fără să se țină cont de interesele celor care formează marea masă a celor care susțin sistemul permanent de asigurări sociale.
Din păcate, în România ultimelor decenii, am văzut prea multe exemple în care cei aflați la putere au confundat consultarea publică cu o simplă formalitate.
S-au organizat dezbateri fără consecințe reale.
S-au colectat puncte de vedere care nu au fost luate în considerare.
S-au făcut promisiuni care au fost ulterior abandonate.
Toate acestea au contribuit la deteriorarea încrederii dintre stat și cetățean.
Noua lege a salarizării trebuie să fie diferită !
Ea trebuie să fie rezultatul unui dialog sincer între Guvern, Parlament, sindicate și organizațiile profesionale, care să ajungă la un numitor comun al respectării muncii cetățeanului român în țara lui.
Nu pentru că acest lucru este cerut de proceduri administrative sau de recomandări europene, ci pentru că este singura modalitate de a construi un sistem funcțional și legitim, în centrul căruia există un singur reper CETĂȚENUL ROMÂN.
În același timp, trebuie să recunoaștem că există diferențe semnificative între realitățile diferitelor categorii profesionale.
Nu putem trata la fel toate domeniile și toate instituțiile.
Un profesor dintr-o școală rurală se confruntă cu provocări diferite față de un funcționar din administrația centrală.
Un medic dintr-un spital județean are alte responsabilități decât un angajat dintr-o instituție administrativă.
Un pompier care intervine în situații de risc major nu poate fi evaluat după aceleași criterii ca un angajat care desfășoară activități exclusiv de birou.
Tocmai de aceea, consultarea profesioniștilor este esențială pentru identificarea unor soluții adaptate realității din teren, astfel încât să fie tratate corect drepturile generale și drepturile specifice fiecărui domeniu și funcții.
Mai mult decât atât, noua lege trebuie să răspundă unei așteptări fundamentale a societății românești: eliminarea inechităților și a privilegiilor.
Românii s-au săturat să vadă cum anumite categorii beneficiază de avantaje disproporționate, în timp ce altele, deși desfășoară activități esențiale pentru funcționarea statului, rămân în urmă.
O salarizare echitabilă nu înseamnă uniformizare, dar nici abuz de putere.
Înseamnă respectarea principiilor de responsabilitate, competență, risc profesional și importanță socială a muncii depuse.
Aceste principii nu pot fi stabilite exclusiv de către decidenții politici sau în plan local de către cei investiți în funcții decizionale, cum sunt multe cazuri la ora actuală.
Ele trebuie discutate împreună cu cei care cunosc sistemul din interior.
În ultimii ani am auzit frecvent discursuri despre reforma statului.
Dar nu putem reforma statul împotriva oamenilor care îl servesc.
Nu putem construi instituții performante ignorând experiența celor care lucrează în ele.
Nu putem pretinde că modernizăm administrația, în timp ce refuzăm dialogul cu cei care îi cunosc problemele reale.
Noua lege a salarizării trebuie să fie mai mult decât un document tehnic negociat între ministere și instituții financiare.
Ea trebuie să fie un contract de încredere între stat și propriii săi angajați.
Pentru că în spatele fiecărei funcții există un OM.
În spatele fiecărui salariu există o FAMILIE.
Iar în spatele fiecărei instituții funcționale există profesioniști care și-au dedicat viața servirii interesului public.
De aceea, fac un apel către Guvern să renunțe la abordările birocratice și să deschidă un dialog autentic cu sindicatele și organizațiile profesionale din toate domeniile sectorului public și privat și în același timp să respecte drepturile fundamentale ale cetățenilor unui strat democratic constituțional.
O lege a salarizării construită fără cei care muncesc în sistem va genera noi conflicte și noi nedreptăți.
O lege a salarizării construită împreună cu ei și în interesul lor având la bază Legea Fundamentală, poate deveni baza organică a unui stat echitabil, eficient și respectat de cetățeni.
România are nevoie de reforme.
Dar are nevoie de reforme făcute împreună cu românii, pentru români, nu împotriva lor și a echilibrului și siguranței Statului Român.
Comments are closed