A propos de incompetența ministerială despre care s-a vorbit intens în ultimele săptămâni și despre costurile uriașe pe care aceasta le produce României, vin, astăzi, în fața dumneavoastră cu o problemă cel puțin la fel de gravă: pierderea tezaurului dacic.
Aceasta nu este doar rezultatul unei administrări defectuoase, ci un eșec istoric al statului român, ale cărui consecințe sunt ireversibile.
La aproape un an de la acest dezastru, patrimoniul nu a fost recuperat, responsabilitățile politice nu au fost asumate, iar mecanismele care au permis această decizie greșită au rămas neschimbate.
Aceasta nu mai este o problemă de anchetă penală externă. Este o problemă de funcționare a statului român.
Coiful de aur de la Coțofenești și trei brățări dacice regale, piese unicat, fundamentale pentru identitatea noastră istorică, au părăsit România în iulie 2024. Nu constrânse de un pericol iminent și nu pentru a fi protejate, ci trimise deliberat la o expoziție organizată într-o instituție regională din străinătate, disproporționată ca rang și nivel de securitate față de valoarea patrimoniului expus.
Această decizie a fost aprobată de Ministerul Culturii, în mandatul doamnei Raluca Turcan, fără Hotărâre de Guvern, fără asumare colectivă și fără un filtru politic pe măsura importanței pieselor.
Un ministru al Culturii nu este organizator de evenimente.
Este paznicul patrimoniului național.
Doamna Raluca Turcan a avut responsabilitatea, puterea și obligația să oprească această decizie. Nu a făcut-o.
Mai mult, aceste artefacte au fost asigurate pentru suma totală de 5,7 milioane de euro, valoare aprobată administrativ de Ministerul Culturii. Aceasta este o valoare de asigurare, nu o evaluare reală a patrimoniului. Experții arată că valoarea reală de piață este de ordinul zecilor de milioane de euro, iar pentru unele piese este inestimabilă.
După producerea furtului, statul român a eșuat din nou. Singura sancțiune aplicată a fost demiterea directorului Muzeului Național de Istorie – un executant, nu un decident.
În cele două sesiuni parlamentare ale anului 2025 am asistat la o sfidare în formă continuată a națiunii române: doamna Raluca Turcan, ministrul sub a cărui semnătură tezaurul dacic a părăsit România, a fost tolerată și protejată pe linie de partid, ocupând funcții de conducere în Camera Deputaților și prezidând ședințe de plen, ca și cum acest eșec istoric nu ar fi existat.
Parlamentarii sunt trimișii cetățenilor în Parlament pentru a le apăra interesele, patrimoniul și identitatea. Or, în acest caz, doamna Raluca Turcan s-a dovedit incapabilă să facă acest lucru. Poate fi legal. Dar este profund ilegitim.
Un stat care își pierde tezaurul și nu pierde nicio funcție politică transmite un mesaj devastator: că istoria poate fi pierdută, iar răspunderea politică poate fi ocolită.
În aceste condiții, solicit public și ferm realizarea unui raport complet și transparent privind toate deciziile care au dus la scoaterea tezaurului din țară, stabilirea clară a responsabilităților politice și administrative, inclusiv la nivel ministerial, urgentarea demersurilor de modificare a legislației astfel încât niciun bun clasat în categoria Tezaur să nu mai poată părăsi România fără Hotărâre de Guvern, precum și instituirea unor evaluări independente realizate de experți acreditați și a unor standarde de securitate proporționale cu valoarea reală a patrimoniului național.
Tezaurul dacic nu este decor cultural și nu este instrument de imagine.
Este memoria vie a acestui popor.
Iar cine nu a fost capabil să o apere nu are legitimitatea morală de a decide în numele românilor.
Comments are closed