Ceea ce se întâmplă astăzi în România nu mai poate fi tratat ca o simplă succesiune de decizii discutabile. Vorbim despre un tipar clar: restrângerea libertății de exprimare și slăbirea capacității statului de a-și apăra propriile interese.
Primul exemplu este șocant: deciziile Consiliului Național al Audiovizualului de a elimina din spațiul public posturi precum Gold FM și Realitatea Plus.
Aceste măsuri nu sunt simple sancțiuni administrative — ele reprezintă intervenții directe în piața media, cu efect de intimidare asupra tuturor vocilor critice.
Când astfel de decizii sunt luate netransparent, fără proceduri clare și fără respectarea principiilor de bază ale dreptului la apărare, nu mai vorbim despre reglementare, ci despre abuz de putere.
Mesajul transmis este limpede: cine deranjează, dispare.
Al doilea exemplu este la fel de grav și la fel de relevant pentru direcția în care este împinsă România.
Guvernul condus de Ilie Bolojan a decis să plătească sume uriașe către Pfizer fără să ducă o luptă reală în instanță pentru reducerea sau anularea acestor obligații.
În timp ce Polonia își apără interesul național și contestă aceste plăți, România a ales varianta comodă: plata.
Nu negociere dură. Nu acțiune în justiție. Nu apărarea banului public. Doar conformare.
Aceasta nu este responsabilitate — este capitulare.
Și mai grav este contextul în care se întâmplă toate acestea.
Românilor li s-au cerut sacrificii: taxe mai mari, costuri mai ridicate, eliminarea unor facilități esențiale. Mediul de afaceri a fost împins la limită, iar milioane de cetățeni resimt direct scăderea nivelului de trai.
Pentru ce?
Pentru un rezultat bugetar marginal, de aproximativ 0,2% din PIB — o sumă infimă comparativ cu banii care pleacă rapid din țară prin astfel de decizii.
Așadar, avem o imagine completă:
– presiune pe cetățeni;
– presiune pe mediul de afaceri;
– toleranță zero pentru vocile critice;
– și o disponibilitate inexplicabilă de a accepta obligații externe fără luptă.
Toate aceste decizii nu mai pot fi privite izolat. Ele conturează imaginea unor guvernări antinaționale, care, în loc să apere interesul cetățenilor români, aleg sistematic soluții împotriva acestora.
Stimați colegi,
Aceste lucruri nu sunt întâmplătoare. Ele definesc o guvernare care își pierde contactul cu propriul popor și cu interesele sale fundamentale.
România nu poate merge mai departe pe acest drum.
Libertatea presei nu este negociabilă.
Banul public nu este la dispoziția deciziilor netransparente.
Iar interesul național nu poate fi tratat ca o formalitate.
Este momentul unei reacții ferme. Nu declarative, ci reale.
Pentru că, dacă aceste derapaje continuă, vom constata prea târziu că nu mai avem nici echilibru democratic, nici control asupra propriilor decizii.
Comments are closed