Aduc în atenția plenului o chestiune care, deși aparent ține de domeniul cultural, are în realitate o profundă semnificație identitară și istorică pentru națiunea română: reprezentarea zonei Basarabia în Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București.
Muzeul Satului Românesc, inaugurat la 10 mai 1936, în prezența Regelui Carol al II-lea, a fost conceput de profesorul Dimitrie Gusti ca o veritabilă sinteză vie a civilizației rurale românești, reunind sub același acoperiș simbolic toate provinciile istorice ale României Mari. În componența sa de la deschidere, Basarabia era reprezentată prin construcții autentice de arhitectură țărănească, alături de cele din Transilvania, Bucovina, Oltenia, Banat sau Dobrogea.
Din păcate, evenimentele istorice ale secolului XX, și aici mă refer la anexările teritoriale din 1940 și ocupația sovietică, au dus la dispariția fizică a monumentelor tradiționale basarabene din cadrul muzeului. De asemenea, în 1937, pentru construirea Palatului Elisabeta, au fost demontate șase mori de vânt din Basarabia, iar după război, alte trei case și anexe au fost pierdute. Astfel, Basarabia a dispărut ca zonă etnografică distinctă din Muzeul Satului Românesc, rămânând prezentă doar în arhive, fotografii și planșe documentare.
Astăzi, după aproape un secol, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” își propune refacerea acestei zone, într-un gest de reparație culturală și de restabilire a integrității simbolice a spațiului românesc. Cercetări de arhivă au fost deja efectuate, iar documentarea în teren, în localități basarabene cu arhitectură tradițională păstrată, este în curs. Totuși, proiectul nu poate fi dus la bun sfârșit fără restituirea malului lacului din zona Teatrului de Vară, teren aflat în domeniul public al municipiului București.
De aceea, în calitate de deputat de Galați și ca român basarabean, i-am adresat chiar astăzi o întrebare paralementară domnului ministru al Culturii, András István Demeter, solicitându-i să-mi comunice dacă Ministerul Culturii sau Guvernul României au inițiat, în ultimii cinci ani, demersurile necesare pe lângă Primăria Capitalei și Consiliul General pentru adoptarea unei hotărâri care să permită trecerea acestui teren din domeniul public al municipiului în domeniul public al statului, condiție esențială pentru reconstituirea zonei Basarabia în cadrul muzeului.
Este de prisos să subliniez că refacerea acestei zone nu este doar o chestiune de patrimoniu, ci și un act de dreptate simbolică față de memoria culturală a românilor de peste Prut. În actualul context, în care România își reafirmă vocația europeană și identitatea sa istorică, reintroducerea Basarabiei în harta etnografică a celui mai prestigios muzeu în aer liber din țară ar reprezenta un mesaj de unitate și continuitate spirituală.
Fac, așadar, un apel public către Ministerul Culturii, către Guvernul României și către Primăria Generală a Capitalei: restituiți Muzeului Satului „Dimitrie Gusti” terenul necesar pentru refacerea zonei Basarabia! Este un gest care nu costă mult, dar care ar vindeca o rană veche din trupul cultural al națiunii noastre. Basarabia trebuie să redevină parte din povestea muzeului care, din 1936, spune lumii povestea satului românesc. Este un act de memorie, de recunoștință și de unitate.
Comments are closed