Ca român basarabean și ca reprezentant al unei Românii care nu-și uită rădăcinile și sacrificiile din istorie, voi rosti la această tribună câteva cuvinte despre Ilie Ilaşcu, un simbol al demnității, al rezistenței antiimperiale și al idealului românesc de unitate, omul despre a cărui trecere în nemurire am aflat cu tristețe alaltăieri. Înmormântarea va avea loc în București.
Ilie Ilaşcu este unul dintre cei mai cunoscuți români. El a fost omul care a plătit prețul suprem pentru curajul de a iubi România și pentru angajamentul său neclintit față de cauza reîntregirii naționale. Pentru susținerea idealului reunirii Basarabiei cu România, a fost condamnat la moarte de autoritățile separatiste rusești de la Tiraspol pe 9 decembrie 1993. Sentința, emisă într-un simulacru de proces, a șocat comunitatea internațională, acuzațiile fiind motivate politic și geopolitic, nu juridic.
În închisoarea rusească din regiunea transnistreană, Ilie Ilaşcu a stat în condiții extrem de grele. A fost ținut în cușcă de fier alături de alți eroi români: Alexandru Leșco, Andrei Ivanțoc, Tudor Petrov-Popa și Tudor Godiac. Ei au fost supuși izolării, torturilor psihice și fizice, fără acces constant la familie sau la îngrijiri medicale. Și totuși, în ciuda tuturor acestor suferințe, nu au renunțat la idealul lor. Curajul lor moral a inspirat întreaga Basarabie și Românie, ca și întreaga comunitate a românilor care crede refacerea unității noastre naționale distruse de Moscova și Kiev, pe de o parte, și de Berlin, pe de altă parte.
La 5 mai 2001, după aproape nouă ani de detenție, Ilie Ilaşcu a fost eliberat, în urma presiunilor internaționale și a Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului. După eliberare, și-a continuat misiunea: a devenit senator în Parlamentul României, a reprezentat valorile românești și pe cele europene, și a rămas un reper moral pentru noi toți.
Acum, la trecerea sa la cele veșnice, la vârsta de 73 de ani, trebuie să privim spre viitor. Pierderea lui Ilie Ilaşcu nu este doar pierderea unui om, ci pierderea unei voci care ne amintea că libertatea și demnitatea națională nu sunt de negociat.
În memoria sa, fac apel către să ne asumăm, într-un gest de solidaritate națională transpratinică, susținerea proiectelor ce promovează identitatea românească, educația despre istoria Basarabiei noastre și respectul pentru eroii naționali. Să ne angajăm să păstrăm vie amintirea unor eroi ca Ilie Ilaşcu, care au luptat și au suferit pentru Unire, demnitate și dreptate.
În încheiere, folosesc cuvintele încărcate de demnitate rostite de Ilie Ilaşcu însuși într-un moment crucial al vieții sale, rostite din cușca de fier de la Tiraspol: „Rămâneți cu bine! Vă iubesc, popor român!” Să ne amintim de acest crez și să-l onorăm prin fapte.
Comments are closed