Acum trei ani, la 24 februarie 2022, Federația Rusă a declanșat un război de agresiune împotriva Ucrainei, după ce, în 2014, ocupase ilegal peninsula Crimeea. Acest război, numit de Moscova „Operațiune Militară Specială”, a făcut peste 1 milion de victime omenești.
Efortul Statelor Unite ale Americii și al țărilor din Uniunea Europeană de susținere a Ucrainei a fost unul substanțial. România se numără printre principalii susținători ai Ucrainei, sprijinul acordat fiind de multe ori în detrimentul interesului național românesc sau în detrimentul producătorilor români împinși spre faliment. România a arătat o înțelegere și solidaritate exemplară cu Ucraina, mizând pe reciprocitate și pe un tratament civilizat aplicat minorității române din fostele teritorii ale României deținute astăzi de Ucraina.
Era firesc ca războiul ruso-ucrainean să trezească un viu ecou în memoria poporului nostru, amintindu-ne de anexiunile sovietice din 1940, când URSS a ocupat militar 13 județe ale României, incorporându-le Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene și partajându-le mai târziu între RSS Ucraineană și RSS Moldovenească.
Războiul ruso-ucrainean ne-a amintit și de războiul dezlănțuit de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova, în martie 1992, război la care Ucraina, din păcate, a participat cu două batalioane de combatanți alături de armata a XIV-a rusă și trupele de cazaci.
Nu păstrăm resentimente pentru faptul că între 1992 și 2015 Ucraina a fost pe aceeași poziție cu Rusia în chestiunea transnistreană. Nu putem trece însă cu vederea că între Moscova și Kiev a existat un Acord privind tranzitul trupelor ruse către enclava transnistreană, ale cărei căpetenii dețin deopotrivă cetățenia Rusiei și a Ucrainei. Nu păstrăm resentimente nici pentru faptul că până în 2015 Ucraina a considerat oficial, prin Strategia de securitate a Kievului, drept inamicul său numărul 1, România, nu Rusia.
Trei ani de război în vecinătatea imediată a României, peste 1 milion de morți, peste 15 milioane de refugiați înseamnă prea mult. A sosit timpul pentru pace. De aceea, salutăm demersurile energice ale administrației americane Trump pentru semnarea unui Acord de pace care să ofere garanții de stabilitate într-o nouă arhitectură regională de securitate. Viețile oamenilor sunt mai importante decât teritoriile. Peste 80 la sută dintre ucraineni cred la fel.
Speranța noastră de pace nu poate fi demolată de niciun argument politic care nu pune preț pe viețile oamenilor, pe libertatea și demnitatea lor. Sperăm că o pace durabilă va putea interveni cât de curând între Rusia și Ucraina. Vrem lângă noi o Ucraină pașnică, stabilă și autentic democratică, în care drepturile omului, inclusiv ale minorității naționale române astăzi discriminate, sunt garantate și respectate.
Mântuitorul Hristos ne-a învățat că Iubirea de oameni este mai importantă decât dreptatea. Pentru acest motiv, între Război și Pace în Ucraina, noi, români, alegem Pacea.
Comments are closed