Albișteanu Mihail – declarație politică – Proiectul de Lege pentru instituirea Zilei Românităţii Balcanice.

Domnul Mihail Albişteanu:

Bună ziua, stimaţi colegi!

Declaraţia mea politică de astăzi are în vedere Proiectul de Lege pentru instituirea Zilei Românităţii Balcanice, proiect adoptat de Senatul României, care însă are un raport de respingere în Comisia pentru drepturile omului.

Acest proiect a fost dezbătut ieri în Cameră şi ştiţi că a fost retrimis la comisii.

Această iniţiativă este susţinută, de 30 de ani încă, de Societatea de cultură macedo-română, care propune ca ziua de 10 mai să redevină Ziua Românităţii Balcanice, aşa cum a fost în perioada 1905-1948.

Intervenţia mea de astăzi doreşte să se constituie într-o pledoarie pentru adoptarea zilei de 10 mai ca Zi a Românităţii Balcanice şi sper ca deputaţii PNL şi PSD care au susţinut acest proiect să voteze proiectul la Cameră.

Pentru a arăta că este imperios necesar ca Ziua Românităţii Balcanice să fie stabilită pe 10 mai, şi nu într-o altă zi, voi face un scurt recurs la istorie şi voi aminti că în anul 1905, statul român, prin vrerea Regelui Carol I, a depus eforturi considerabile pentru ca Imperiul Otoman să recunoască minoritatea românească – adică aromânii şi meglenoromânii – din Balcani, minoritate care, atunci, era singura minoritate pe care Imperiul Otoman nu o recunoştea în mod oficial.

Nu a fost un demers uşor – ministrul României la Constantinopol, Alexandru Emanuel Lahovary, a primit instrucţiuni clare din partea Ministerului de Externe de la Bucureşti să facă presiuni asupra Guvernului otoman, în acest sens. Rezistenţa acestuia din urmă l-a determinat pe ambasadorul României să ameninţe autorităţile otomane cu ruperea relaţiilor diplomatice dintre România şi Imperiul Otoman, dacă sultanul nu accepta, până în data de 10 mai 1905, să recunoască existenţa oficială a minorităţii româneşti trăitoare în teritoriile otomane din Peninsula Balcanică.

Supus acestei presiuni, sultanul a semnat în seara zilei de 9 mai decretul de recunoaştere, şi gestul a fost un cadou făcut României şi, personal, regelui Carol I, pentru că, astfel, coincidea cu ziua de 10 mai, Ziua Naţională a României.

Deci, alegerea zilei de 10 mai nu a reprezentat o întâmplare, ci dorinţa expresă a regelui României, şi se circumscrie politicii acestuia de a uni cât mai multe evenimente sub aceeaşi aureolă a zilei de 10 mai, care atunci era şi Ziua Monarhiei şi Ziua Naţională a României.

Domnia Regelui Carol I a început la 10 mai 1866, iar proclamarea independenţei de stat a României, în 1877, şi proclamarea Regatului României, în anul 1881, au fost legate, de asemenea, de ziua de 10 mai, ca o modalitate gândită de marele rege, de a consolida dinastia, împletind destinul acesteia cu destinul istoric al României.

Acesta a fost şi motivul pentru care Regele a dorit ca recunoaşterea românilor din Balcanii otomani să aibă loc tot pe data de 10 mai, urmarea fiind aceea că până la lovitura de stat comunistă din 30 decembrie 1947, ziua de 10 mai a fost sărbătorită în România şi ca Zi Naţională a României, dar şi ca Zi a românilor – aromâni şi meglenoromâni – din Balcani.

De aceea, dacă dorim să reînnodăm această tradiţie şi să stabilim o Zi a Românităţii Balcanice, aceasta trebuie să fie neapărat ziua de 10 mai, şi nu oricare altă zi.

Vă mulţumesc.

Iar pentru domnul Zoltán Miklós – îi atrag atenţia că în acest Parlament mai există un partid naţionalist, intrat încă din anul 1990, se numeşte UDMR.