Adresată de către domnul senator Adrian Costea în ședința Senatului din data de 24.02.2021.
Stimați colegi,
Chiar dacă tema prezentei declarații politice ar putea fi interpretată drept un truism, voi demonstra în cele ce urmează că substratul este unul consistent.
În mod recurent, în discursul public este prezentă problema subfinanțării domeniului educației. Cu toate acestea, soluția așteptată nu s-a concretizat într-o strategie pe termen lung care să definească parcursul României măcar pentru orizontul de timp al anului 2030.
Obiectivele de politică externă ale țării noastre nu s-au încheiat odată cu integrarea euro-atlantică. Parcursul României din ultimele trei decenii nu trebuie să se oprească aici. Următoarea țintă strategică o constituie îndeplinirea criteriilor necesare admiterii în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – un veritabil club select format de statele care au atins un nivel ridicat al indicelui dezvoltării umane.
Secretul performanțelor economice ale statelor membre OCDE este dat tocmai de investițiile masive din educație. De exemplu, în ultimii 50 de ani, rata de absolvire a unei universități a crescut cu 200%, conform unui raport al Organizației din anul 2011. Nu este deloc întâmplător: cei mai educați cetățeni trăiesc în cele mai prospere state de pe Glob. Revenind la România, procentul populației care deține o diplomă universitară este 26%, cel mai mic din Uniunea Europeană.
Statul român s-a angajat prin lege organică asupra unei ținte de alocare a 6% din PIB pentru educație. Însă nu este de ajuns: este nevoie de coroborarea fondurilor publice cu resursele din mediul privat. Conform unui studiu de specialitate publicat în 2009, reforma învățământului trebuie însoțită și de o reformă a finanțării educației.
Un alt criteriu de alocare inteligentă a resurselor în educație este legat de reducerea decalajelor economice și culturale între mediul urban și cel rural, respectiv între centru și periferie. Un raport al World Vision România din 2020, cu titlul Bunăstarea copiilor din mediul rural în 20 de concluzii îngrijorătoare, ne arată o prăbușire dramatică a indicatorilor privind situația școlară a elevilor care trăiesc în medii defavorizate.
Să nu uităm de aspirațiile statului român din urmă cu un secol, exprimate în presa vremii la momentul realizării Unirii de la 1918. Citez: ”Vom fi cu adevărat Franța Orientului. Popor neolatin, cu calități etnice ireproșabile, prin conexiuni politice, economice și culturale cu toate țările culte ale Europei vom putea ajunge, în scurtă vreme, pe aceeași treaptă de cultură cu acestea”, scria atunci un gazetar entuziast.
De menționat că, pentru a avea un sistem educațional unitar, în perioada interbelică s-au depus eforturi susținute pentru integrarea diferitelor sisteme educaționale din provinciile care s-au alăturat Regatului României, demers cu deosebită importanță pentru evoluția istorică a învățământului românesc.
În concluzie, istoria ne arată că avem premisele și baza necesare pentru a deveni o societate cu adevărat performantă, implicit un stat mai puternic. De aceea, consider că România va intra în rândul statelor dezvoltate prin investiția în resursa umană, tradusă prin furnizarea unei educații de calitate – criteriu definitoriu pentru accederea în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
Senator Adrian Costea
Nu există răspunsuri