Către: Ministerul mediului, apelor și pădurilor, doamnei Natalia-Elena Intotero, ministru
De la: Domnul Petre PUŞCAŞU, deputat în circumscripția electorală nr.31 Prahova
Subiectul întrebării: Riscul repetării crizei de alimentare cu apă cauzate de acumularea Paltinu și calendarul lucrărilor de reabilitare
Stimată doamnă ministru,
La sfârșitul lunii noiembrie 2025, creșterea turbidității apei din lacul de acumulare Paltinu a făcut imposibilă tratarea ei în stația Voila, iar peste 100.000 de locuitori din 14 localități din județele Prahova și Dâmbovița, printre care și municipiul Câmpina, au rămas fără apă potabilă timp de mai multe zile. Criza a afectat spitale, școli, operatori economici și gospodării. Statul a fost obligat să organizeze distribuția de apă îmbuteliată și cu cisterne. Cronologia publicată ulterior a arătat că riscul fusese semnalat cu luni înainte, în contextul golirii barajului pentru lucrări.
În iunie 2026, Guvernul a alocat Consiliului Județean Prahova 32 de milioane de lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, bani destinați surselor alternative de apă, adică foraje, stații de pompare, conducte de aducțiune, rezervoare și stații de tratare, inclusiv la frontul de captare Siliște–Bănești.
La începutul lunii noiembrie 2026, ați declarat public că măsurile stabilite în urma controlului din iunie 2026 la barajul Paltinu „au rămas pe hârtie”. Ați mai precizat că sursa alternativă de apă ar urma să fie gata abia la finalul anului 2027. Reabilitarea barajului ar putea începe numai după finalizarea acesteia. În aceeași perioadă, fostul prefect al județului Prahova a afirmat public că Administrația Națională „Apele Române” a indicat anul 2029 ca nou termen estimat pentru intervenția la baraj. Această informație nu a fost confirmată oficial de minister, iar clarificarea ei este unul dintre scopurile prezentei întrebări.
Întrebată dacă riscul repetării crizei poate fi exclus până la finalizarea investițiilor, nu ați oferit această garanție. Consecința practică este că, pentru cel puțin încă două ierni, peste 100.000 de oameni depind de o singură sursă de apă. Despre această sursă chiar autoritățile admit că se află într-o stare care impune reabilitarea, iar măsurile dispuse nu au fost puse în aplicare. Legea apelor nr. 107/1996 și Legea nr. 259/2010 privind siguranța barajelor stabilesc obligații clare pentru administratorul acumulării și pentru autoritatea centrală în domeniul apelor. Aceste obligații privesc exploatarea în siguranță a barajelor și protejarea folosințelor de apă potabilă. Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006 consacră, la rândul ei, continuitatea serviciului ca obligație de interes public. Monitorizarea la fiecare două săptămâni nu poate înlocui un plan de intervenție verificabil pentru situația în care turbiditatea crește din nou în sezonul rece.
Având în vedere cele de mai sus, vă rog să îmi comunicați:
