Către: Ministerului Culturii, doamnei Ioana-Ruxandra-Victoria Ciocan, ministru

De către: Deputat Elena DOBOŞ

Circumscripția electorală: nr.38 TULCEA

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Obiectul interpelării: Un Grigorescu de 3,5 lei: cât valorează patrimoniul nostru artistic și cu ce bani îl evaluăm, inclusiv în Tulcea?

Stimată doamnă ministru,

Potrivit unui audit al Curții de Conturi la Consiliul Județean Prahova, apărut în presă în această lună, tabloul „Peisaj” de Nicolae Grigorescu din Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” din Ploiești este înregistrat în contabilitate la 3,5 lei și nu a fost niciodată evaluat, în timp ce „Peisaj cu bordei”, tot de Grigorescu, a fost evaluat în 2011 la 868.575 de lei, iar auditorii au constatat subevaluarea bunurilor culturale mobile la mai multe instituții de cultură ale județului. Directorul muzeului, domnul Florin Sicoie, a declarat pentru AGERPRES că o expertiză costă între 5% și 10% din valoarea fiecărei lucrări, că evaluările s-au făcut anual până în 2017 și că de atunci nu s-a mai făcut niciuna, pentru că „nu au mai fost bani”. Pe 27 octombrie, dumneavoastră ați numit situația „o eroare umană” care va fi corectată, ați spus că tabloul era evaluat la 35.000 de lei pe vremea lui Ceaușescu, că la tăierea zerourilor din 2005 valoarea a ajuns la 3,5 lei și că personalul, probabil cu un calculator vechi, „a mutat o virgulă”, adăugând că muzeul este în subordinea consiliului județean, nu a Ministerului, că bunurile culturale mobile trebuie reevaluate o dată la 10 ani și că adevărata problemă este bugetul, pentru că nu e vorba de trei lucrări, ci de milioane de piese.

Nicolae Grigorescu nu este doar un pictor, este un monument al sufletului românesc, un uriaș al penelului, cel mai luminos dintre cei care au dat culoare visului unui popor. A surprins în tușe groase și subțiri tot ce este mai de preț pentru un neam: istoria, credința și oamenii lui. A zugrăvit bisericile, soldații și țăranii români, iar pensula lui a fost, pentru memoria noastră, ceea ce a fost sabia pentru ostași: o armă de apărare a ființei naționale. În Războiul de Independență din 1877–1878 a însoțit Armata Română pe front, ca pictor de război, și a luptat cu penelul pentru amintirea eroilor, imortalizând în schițele și crochiurile sale realitatea și dramatismul războiului. Dacă nu ar fi lăsat în urmă numeroasele schițe, desene și picturi făcute în pulberea frontului, sacrificiul ostașilor români ar fi rămas povestit aproape numai în cronici, în rapoarte oficiale și în presă sau în fotografii alb-negru, reci și rigide. El a făcut din „oaste” o sumă de chipuri omenești: a pictat oboseala din ochii dorobanțului, hotărârea din clipa atacului și demnitatea simplă a țăranului român îmbrăcat în uniformă militară, iar poporului român i-a dăruit o oglindă în care să-și recunoască eroii, schimbând sacrificiul brut în artă nemuritoare. Prin pânzele lui, idealurile noastre naționale au căpătat chip și au rămas vii în ochii generațiilor, iar arta lui este o piatră de temelie a patrimoniului nostru cultural, la fel de grea și de sfântă ca zidurile bisericilor pe care le-a pictat. Unui asemenea artist, cu o bogată moștenire de lucrări lăsate în urmă, nu i se poate pune un preț derizoriu: unul dintre cei mai mari pictori români nu poate fi trecut într-un registru la 3,5 lei, mai puțin decât un bilet de transport în comun din Ploiești.

Doamnă ministru, dumneavoastră ați condus din 2015 Art Safari, un eveniment cultural care, potrivit presei, a depășit un milion de vizitatori, așa că știți mai bine decât oricine ce valorează o operă de artă pentru un popor și nu puteți lăsa acest aspect să fie trecut cu vederea. Nu știu dacă cazul din Ploiești este singular, dar Curtea de Conturi arăta, în august 2025, că aproximativ 60% dintre bunurile culturale mobile ale Ministerului și ale instituțiilor din subordine au o valoare contabilă de cel mult 10 lei, iar există posibilitatea să avem cazuri asemănătoare și în Tulcea, unde Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion”, aflat tot în subordinea consiliului județean, administrează Muzeul de Artă, cu peste 7.000 de lucrări, între care lucrări de Victor Brauner, una dintre ele clasată în tezaur.

 În raportul publicat în martie 2026, institutul notează, printre slăbiciuni, lipsa unei structuri care să câștige și să implementeze proiecte cu finanțare europeană și, printre amenințări, reducerea sumelor alocate muzeelor, iar bienala de pictură „Alexandru Ciucurencu” a rămas anul trecut, pentru prima dată de la înființare, fără bani pentru juriu și premii.

În acest context, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde punctual la următoarele întrebări:

1. Pe ce document se sprijină afirmația că tabloul „Peisaj” era evaluat la 35.000 de lei înainte de 1989, în condițiile în care auditorii spun că nu a fost niciodată evaluat? Dacă explicația este corectă, 35.000 de lei vechi, împărțiți la 10.000, dau exact 3,5 lei noi, deci nu e vorba de o virgulă mutată, ci de o valoare din vremea lui Ceaușescu, rămasă neschimbată în registre: cine a verificat aceste registre de la tăierea zerourilor, în 2005, până azi și când va fi corectată valoarea lucrării?
2. Câte bunuri culturale mobile din muzeele publice, atât ale Ministerului, cât și ale consiliilor județene, sunt înregistrate azi la valori de cel mult 10 lei, pragul folosit de Curtea de Conturi în august 2025? Vă solicit lista pe județe și pe categorii, inclusiv bunurile clasate în tezaur.
3. Care este actul normativ care prevede termenul de reevaluare de 10 ani pe care l-ați invocat, câte muzee publice l-au depășit și ce sancțiuni s-au aplicat?
4. Există în Tulcea, la ICEM „Gavrilă Simion” sau la alte instituții publice de cultură, lucrări sau bunuri înregistrate la valori simbolice, de cel mult 10 lei? Care este valoarea totală de inventar a colecției Muzeului de Artă, când a fost făcută ultima evaluare și câte dintre cele peste 7.000 de lucrări, inclusiv cele clasate în tezaur, au fost evaluate vreodată? În măsura în care nu dețineți aceste date, vă rog să le solicitați Consiliului Județean Tulcea, prin Direcția Județeană pentru Cultură Tulcea.
5. Au accesat Ministerul Culturii, muzeele din subordinea consiliilor județene sau Consiliul Județean Tulcea fonduri europene ori bani din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului pentru evaluarea bunurilor culturale? Dacă da, în ce sumă și pentru ce colecții; dacă nu, ce programe există și ce a împiedicat accesarea lor?
6. Ce program național, cu ce buget și cu ce termene pregătiți pentru evaluarea bunurilor culturale mobile, în ce stadiu este recomandarea Curții de Conturi din august 2025 de a accelera evaluarea și clasarea și cum veți sprijini muzeele din subordinea consiliilor județene, care nu au bani pentru expertize ce costă, potrivit directorului din Ploiești, între 5% și 10% din valoarea fiecărei lucrări?