Deputatul AUR Ramona Ioana Bruynseels critică contradicțiile fostului ministru al Apărării, Radu Miruță, care propune acum folosirea penalităților plătite de companiile din industria de apărare pentru actualizarea pensiilor militarilor rezerviști, deși în timpul mandatului său a fost implicat în decizii privind contracte SAFE de miliarde de euro către Rheinmetall.
Aceasta atrage atenția că industria românească de armament a fost lăsată în urmă, fabricile autohtone continuă să se degradeze, iar militarii rezerviști sunt în continuare puși în fața unor promisiuni, în loc să beneficieze de drepturile pe care le merită.
„Pensiile militarilor români trebuie plătite și actualizate așa cum se cuvine. Acești oameni și-au dedicat viața apărării României, au purtat uniforma țării și au servit-o în condiții pe care puțini le cunosc. Merită respect, demnitate și drepturi recunoscute, nu promisiuni de conjunctură. Dar Radu Miruță nu poate fugi de propria responsabilitate. A fost ministru al Apărării, după ce portofoliul a fost ocupat tot de un reprezentant USR, Ionuț Moșteanu. Ce au făcut cei doi în timpul mandatelor lor pentru militarii români? Ce au făcut pentru revitalizarea fabricilor de armament și pentru consolidarea industriei naționale de apărare?
Radu Miruță vine acum cu un proiect de lege prin care propune ca 20% din penalitățile și daunele-interese încasate de Ministerul Apărării de la companiile care întârzie livrarea echipamentelor militare să fie direcționate către actualizarea pensiilor militarilor rezerviști. Numai că inițiativa sa ridică o întrebare legitimă: cum poate vorbi despre responsabilitatea companiilor care nu își respectă angajamentele contractuale, în condițiile în care chiar el a fost implicat în deciziile privind contractele SAFE, în valoare de miliarde de euro, acordate companiei germane Rheinmetall?
Vorbim despre contracte de aproximativ 5,7 miliarde de euro, pentru vehicule blindate, sisteme antiaeriene, muniție și nave militare. Iar acum, potrivit informațiilor apărute în spațiul public și unui document al Ministerului Economiei, niciunul dintre echipamentele contractate nu atinge pragul de 60% producție în România, obiectiv prezentat public de reprezentanții Guvernului drept o garanție a relansării industriei naționale de apărare. Mai mult, pentru unele dintre sistemele antiaeriene contractate, producția locală este extrem de redusă, fiind prevăzute procente de localizare de numai 10-15%. Cu alte cuvinte, România alocă miliarde pentru înzestrarea armatei, dar nu reușește să transforme aceste achiziții într-un motor real pentru propria industrie.
În tot acest timp, fabricile românești de armament se confruntă cu lipsa investițiilor, capacități de producție învechite și dificultăți majore. Uzine precum Cugir, Sadu sau celelalte unități din industria națională de apărare aveau nevoie de investiții și comenzi care să le redea capacitatea de producție, nu doar de declarații despre cât de importantă este relansarea lor. Chiar Miruță vorbea despre situația dramatică a acestor fabrici, în care, după propriile sale declarații, au ajuns să crească copaci.
Contradicția este cu atât mai evidentă cu cât, în loc să transforme programul SAFE într-o oportunitate pentru dezvoltarea producției românești, autoritățile au direcționat contracte uriașe către un grup industrial străin. Iar acum, același fost ministru vine să ne explice cum trebuie împărțite penalitățile plătite de companiile care nu își respectă termenele de livrare.
Mai grav, România a ajuns să contracteze echipamente militare pe care Rheinmetall nici măcar nu le producea anterior, mizând pe capacitatea companiei de a le realiza în baza acestor contracte. Practic, vorbim despre miliarde de euro din bani împrumutați de România, angajamente industriale care ridică semne de întrebare și o dependență de capacitatea unui furnizor de a dezvolta produse pe care nu le avea anterior în fabricație. Cine își asumă riscul și răspunderea pentru asemenea decizii?”, a declarat deputatul AUR, Ramona Ioana Bruynseels.
