Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, a criticat proiectul de lege inițiat de USR, care urmărea mutarea Zilei Naționale de Cinstire a Martirilor din Temnițele Comuniste de pe 14 mai pe 16 august. Propunerea USR, fundamentată pe o încercare absurdă de a suprapune o dispută politică peste ziua de comemorare a Sfinților Martiri Brâncoveni, a fost respinsă de Senat. Senatorii AUR au votat împotriva inițiativei, apărând memoria istorică și rânduiala creștină.
În discursul său, Petrișor Peiu a demontat toate pretextele ideologice ale USR, arătând că valul de arestări din noaptea de 14 spre 15 mai 1948 a reprezentat cea mai amplă operațiune de represiune comunistă, vizând mii de români – de la elevi, studenți și preoți, până la intelectuali și membri ai partidelor istorice –, în timp ce data de 16 august aparține de drept jertfei Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu:
„Să ne ferim de date precise și să rămânem în zona principiilor. Dacă începem să ne acuzăm unii pe alții, nu știu unde vom ajunge. Nu putem adăuga alți martiri la data de 16 august, pentru că în această zi îi cinstim pe membrii familiei Brâncoveanu: pe voievodul martir Constantin Brâncoveanu și pe cei patru fii ai săi. Nu putem lua din caracterul sacru al acestei zile pentru a-l împărți cu alții din simple motivații politice. Orice motivație politică atribuită unei sărbători reprezintă, în cele din urmă, o întinare a acelei sărbători.
În al doilea rând, adevărul istoric este că cei mai mulți dintre cei arestați atunci erau național-țărăniști. În ordinul lui Teohari Georgescu nu există nicio referire la culoarea politică a celor care urmau să fie arestați. După național-țărăniști, urmau studenții și preoții, care nu erau membri ai vreunui partid politic. De altfel, partidul Legiunea, la care se referă colegii noștri de la USR, era la acea vreme interzis, astfel încât nu puteai fi membru al unei formațiuni care nu mai exista legal. În plus, conducerea PNȚ fusese arestată încă din 1947, după incidentul de la Tămădău.
Nu mă așteptam ca cei de la USR să aibă cunoștințe aprofundate de creștinism, dar cred că trebuie să fim atenți atunci când folosim termenul «martir». În tradiția creștină, martirul este cel care moare pentru credință. Mulți dintre cei arestați la 14 mai 1948 erau preoți, iar cei care au murit pentru credința lor sunt, într-adevăr, martiri. Istoria României cunoaște numeroși înaintași care au murit pentru credință. Este, așadar, un termen specific tradiției creștine și trebuie folosit cu grijă.
Trebuie să fim atenți să nu falsificăm istoria, să nu inventăm bariere acolo unde nu există și să rămânem raționali. În sfârșit, există o întrebare fundamentală: faptul că unii dintre cei arestați ar fi fost simpatizanți ai fostei mișcări legionare justifică abuzul statului? Nu poți aresta un om doar pentru că simpatizează cu cineva. Fiecare persoană arestată trebuie să răspundă pentru o vină individuală. În dreptul european nu există infracțiune sau vină colectivă”, a declarat liderul senatorilor AUR.
