Către: Guvernul României, domnului Ilie BOLOJAN, prim-ministru interimar
Ministerul Justiției, domnului Marian-Cătălin Predoiu, ministru interimar 

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Verificarea despăgubirilor acordate de statul român în temeiul acordurilor internaționale interbelice și situația restituirilor de proprietăți din Transilvania

                             Stimate domnule prim-ministru,

Domnule ministru,

Într-un interviu acordat presei, un profesor de drept de la Universitatea din Târgu Mureș, membru al Curții Internaționale de Arbitraj Comercial, a formulat o serie de susțineri privind modul în care s-au desfășurat restituirile de proprietăți din Transilvania, care, prin natura lor, impun verificări din partea autorităților statului.

Cea mai importantă dintre acestea privește o chestiune de drept internațional. În urma litigiului optanților, soluționat în anii 1920 în cadrul procedurilor arbitrale de la Paris, statul român a plătit, în perioada 1927 și 1934, despăgubiri pentru proprietățile expropriate prin reforma agrară, sumele fiind virate către Fondul Agrar constituit la Paris și distribuite ulterior beneficiarilor. Potrivit susținerilor din interviu, aceste plăți au însumat echivalentul a 4,48 tone de aur, la care s-a adăugat renunțarea României la aproximativ 87 de milioane de dolari care i se cuveneau cu titlu de despăgubiri de război. Dacă aceste date se confirmă, rezultă că o parte dintre bunurile restituite după anul 1990 fuseseră deja despăgubite de statul român, în temeiul unor acorduri internaționale.

Se susține, totodată, că documentele care ar permite verificarea acestor plăți se află la Tribunalul de Mare Instanță din Paris și, parțial, în arhivele Băncii Naționale a României, dar că acestea nu au fost consultate în cadrul procedurilor de restituire și nici puse la dispoziția celor interesați.

O a doua chestiune privește bunurile preluate în temeiul Convenției de armistițiu din 12 septembrie 1944 și administrate prin Casa de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice, precum și situația juridică a unor entități desființate înainte de anul 1948, ale căror drepturi de proprietate sunt astăzi revendicate de asociații constituite după anul 1990, care se declară continuatoare ale acestora. Se ridică, în aceste cazuri, problema calității de succesor în drepturi și a temeiului în baza căruia aceasta a fost recunoscută.

O a treia chestiune privește tratamentul egal. Potrivit acelorași susțineri, unor asociații reînființate după anul 1990 li s-a recunoscut calitatea de continuatoare cu drept de proprietate, în timp ce unor entități cu tradiție culturală românească, precum societatea Astra din Sibiu și Fundația Gojdu, nu li s-a restituit patrimoniul istoric. Dacă situația se confirmă, aceasta ar constitui o aplicare neunitară a aceleiași legislații.

În fine, au existat cazuri de restituiri abuzive soluționate definitiv de instanțele române, inclusiv condamnări pentru retrocedări întemeiate pe documente false, ceea ce arată că problema nu este una ipotetică. În același timp, în alte cazuri semnalate, cercetările s-au încheiat prin împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.

Având în vedere cele expuse, vă rog să îmi transmiteți următoarele:

1. Deține statul român, prin Banca Națională a României, prin Ministerul Afacerilor Externe ori prin Arhivele Naționale, evidența plăților efectuate în perioada 1927 și 1934 în contul Fondului Agrar constituit la Paris, cu identificarea beneficiarilor și a proprietăților despăgubite, și au fost aceste evidențe consultate în procedurile de restituire desfășurate după anul 1990?
2. A întreprins statul român demersuri pe lângă autoritățile franceze pentru obținerea documentelor aflate la Tribunalul de Mare Instanță din Paris privind litigiul optanților, iar dacă nu, intenționați declanșarea lor?
3. Câte cereri de restituire au fost formulate la nivel național, câte au fost soluționate prin restituire în natură și câte prin despăgubiri, ce suprafețe de teren agricol și forestier și câte imobile au fost restituite, defalcat pe județe?
4. Câte restituiri au fost anulate în instanță pentru fals ori alte fapte penale, ce suprafețe și ce valoare au fost recuperate de statul român și câte cauze au fost închise prin împlinirea termenului de prescripție?
5. Ce entități constituite după anul 1990 au fost recunoscute ca succesoare în drepturi ale unor persoane juridice desființate anterior, pe ce temei juridic și ce bunuri le-au fost restituite?
6. Cum se explică diferența de tratament semnalată public între aceste entități și societatea Astra din Sibiu ori Fundația Gojdu, cărora nu li s-a restituit patrimoniul istoric?
7. Ce sume plătește anual statul român, prin instituțiile publice și prin unitățile de învățământ, cu titlu de chirie pentru imobile restituite în care funcționează servicii publice, defalcat pe județe?
8. Ce stadiu are restituirea cărților funciare și a documentelor de proprietate aflate în arhivele din Ungaria, solicitate în temeiul acordurilor bilaterale, și ce demersuri s-au făcut în ultimii cinci ani?
9. Intenționează Guvernul o revizuire administrativă a dosarelor în care există indicii privind despăgubiri anterioare ori documente false, și ce soluție legislativă are în vedere pentru situațiile în care recuperarea este împiedicată de prescripție?