Adresată: Ministrului interimar al Energiei, domnul Ilie Bolojan

De către domnul senator: Cătălin Silegeanu

Grup Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul interpelării: Cum a ajuns Compania Națională a Uraniului de la companie strategică a statului la faliment

Domnule ministru,

Compania Națională a Uraniului S.A., societate deținută de statul român și aflată în portofoliul Ministerului Energiei, a intrat în insolvență la 14 decembrie 2021, iar după aproape cinci ani de procedură s-a ajuns la intrarea în faliment și la dizolvarea companiei.

Dincolo de situația juridică și financiară a unei societăți comerciale, această decizie ridică o problemă care ține de interesul național. CNU a avut responsabilități legate de resursele de uraniu, de protecția mediului, de securitatea nucleară și de îndeplinirea unor obligații asumate de România în cadrul Tratatului EURATOM. În aceste condiții, este important pentru cetățeni să știe de ce o companie aflată în proprietatea statului a ajuns în această situație și, mai ales, ce se întâmplă cu responsabilitățile sale după faliment.

Consider că este necesar ca această situație să fie explicată public și transparent, inclusiv din perspectiva interesului strategic al României. Nu este suficient să știm că o companie intră în faliment, trebuie să știm de ce s-a ajuns aici, ce s-a făcut pentru salvarea ei și cine va prelua, de acum înainte, responsabilitățile care țin de interesul național. În acest sens, vă solicit să îmi răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care sunt cauzele concrete care au dus Compania Națională a Uraniului în insolvență și, ulterior, în faliment? Ce datorii și obligații au determinat această evoluție și ce probleme au fost identificate în administrarea companiei?
2. Ce a făcut statul român, prin Ministerul Energiei, pentru redresarea CNU în perioada 2021–2026? Ce forme de sprijin financiar, restructurare sau reorganizare au fost analizate și de ce acestea nu au reușit să conducă la salvarea companiei?
3. Ce obligații ale CNU privind protecția mediului, securitatea nucleară și conservarea obiectivelor miniere au fost îndeplinite până la intrarea în faliment și ce obligații au rămas de rezolvat? Cine va prelua aceste responsabilități și cu ce finanțare?
4. Ce înseamnă concret pentru România dispariția CNU? Ce se va întâmpla cu activele, personalul, licențele, resursele de uraniu și celelalte responsabilități strategice ale companiei și care este planul statului pentru perioada următoare?

Vă solicit un răspuns scris și motivat, astfel încât cetățenii să poată înțelege ce s-a întâmplat cu această companie a statului și care sunt consecințele pentru România.