Vreau să vă vorbesc, astăzi, despre o decizie care s-a luat săptămâna trecută la Ministerul Sănătății și care, din păcate, a trecut aproape neobservată, deși ea spune mai mult despre starea în care a ajuns statul român decât orice discurs rostit de la această tribună.
Ministrul interimar al Sănătății a anunțat public că sistemul sanitar are un deficit imediat de 98 de milioane de lei, bani fără de care nu mai pot fi plătite salariile din unitățile de primiri urgențe, cheltuielile materiale ale acestora și funcționarea serviciilor de ambulanță. Până aici, o veste proastă, dar pe care, recunosc, o auzim tot mai des în ultima vreme. Ceea ce m-a revoltat cu adevărat, stimați colegi, a fost soluția!
Pentru că banii aceștia au fost luați de acolo de unde nimeni nu ar trebui să se atingă: 26 de milioane de lei din programul pentru bolnavii de HIV-SIDA, 7 milioane din programul de securitate transfuzională, adică din banii pentru sângele de care au nevoie tocmai urgențele, 3 milioane din programul „Mama și copilul” și 42 de milioane de lei din fondul destinat salariilor medicilor rezidenți. Bani care erau prevăzuți pentru luna decembrie și care acum, pur și simplu, nu mai sunt acolo…
Ministrul însuși a numit această soluție temporară și de avarie și a recunoscut că ea ține doar până la sfârșitul lunii octombrie. Iar pentru noiembrie și decembrie ministerul mai are nevoie de 980 de milioane de lei, care nu pot fi găsiți decât printr-o rectificare bugetară, pe care o poate adopta numai un guvern cu puteri depline. Cu alte cuvinte, domnule ministru al sănătății, am ajuns să luăm bani de la un pacient ca să plătim tratamentul altuia, fără să știm măcar dacă, peste o lună, vom mai avea din ce să îi punem la loc!
Și haideți să vedem ce înseamnă asta pentru oameni, nu pentru tabelele din minister. O persoană care trăiește cu HIV nu își poate întrerupe tratamentul fără riscuri grave, atât pentru ea, cât și pentru cei din jur. O gravidă nu poate aștepta rectificarea bugetară ca să fie urmărită cum se cuvine. Un centru de transfuzie fără reactivi nu poate trimite sânge la urgențe, adică exact acolo unde am vrut, chipurile, să ajute banii mutați. Iar medicul rezident, pe care îl implorăm să nu plece din țară, află din ziare că salariul lui pe decembrie a fost folosit pentru altceva!
Pentru județul pe care îl reprezint, această decizie are o greutate cu totul aparte, stimați colegi. Constanța se numără, de decenii, printre județele cu cel mai mare număr de persoane care trăiesc cu HIV, în bună parte din generația copiilor infectați la sfârșitul anilor ’80, oameni care astăzi sunt adulți și care urmează tratament de peste treizeci de ani, cu o disciplină pe care puțini dintre noi am fi în stare să o avem. Tocmai lor le luăm acum din bani, după ce statul român a fost, la vremea aceea, chiar cel care i-a îmbolnăvit…
Iar spitalul județean „Sf. Apostol Andrei” și Serviciul de Ambulanță Județean Constanța deservesc întreaga regiune de sud-est și duc, în fiecare vară, greutatea a sute de mii de turiști în plus, cu aceleași echipe și, iată, cu tot mai puțini bani.
Am adresat, de aceea, ministrului interimar al Sănătății și ministrului interimar al Finanțelor o întrebare parlamentară prin care le-am cerut să ne spună clar ce activități și ce medicamente nu vor mai putea fi finanțate după această realocare, care este stocul de tratament antiretroviral exprimat în zile, câte persoane cu HIV se află în tratament în județul Constanța și cum vor fi afectate, și, mai ales, ce plan de rezervă există pentru noiembrie și decembrie, în cazul în care rectificarea nu vine la timp.
Pentru că aici este, de fapt, cea mai gravă problemă, stimați colegi: criza politică din ultimele luni a încetat de mult să fie o dispută între partide și a ajuns să se măsoare în tratamente puse în pericol și în salarii mutate de la un sertar la altul. Iar cei care plătesc nu sunt cei care negociază la Cotroceni, ci bolnavii care nu au timp să aștepte ca noi să ne punem de acord.
Domnule ministru al sănătății, domnule ministru al finanțelor, aștept de la dumneavoastră o garanție scrisă, nu o declarație la conferință de presă: că niciun bolnav de HIV din România nu va rămâne fără tratament, că sângele va ajunge la urgențe și că medicii rezidenți își vor primi salariul pe decembrie. Iar dacă legea nu vă permite să deblocați banii fără rectificare, atunci veniți în Parlament cu o soluție și o vom vota, pentru că asemenea cheltuieli nu ar trebui să țină seama de culoarea politică a nimănui!
Un stat care își salvează urgențele luând bani de la bolnavii cronici nu rezolvă o criză, ci doar o mută, cu o lună mai încolo, pe umerii celor mai vulnerabili dintre cetățenii săi…
Comments are closed