Prezentată de către: senatorul Barcari Dorina
Circumscripția electorală: nr. 08 Brașov
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declarației: „România îmbătrânește. Statul trebuie să sprijine familia românească înainte ca declinul demografic să devină ireversibi”
Doamnelor și domnilor parlamentari,
România se confruntă cu una dintre cele mai grave probleme strategice ale prezentului: criza demografică.
Se nasc tot mai puțini copii, populația îmbătrânește, iar numărul persoanelor active este tot mai mic în raport cu numărul celor care depind de sistemele publice de pensii și protecție socială.
Nu vorbim despre o problemă statistică.
Nu vorbim despre simple cifre într-un tabel al Institutului Național de Statistică.
Vorbim despre viitorul României.
Datele privind evoluția natalității arată un fenomen care nu mai poate fi ignorat.
În luna iulie 2026, numărul nașterilor a fost cu 4,2% mai mic față de aceeași perioadă a anului precedent, într-un context în care sporul natural al populației României este de ani de zile negativ.
Aceste cifre trebuie să reprezinte un semnal de alarmă pentru orice guvern responsabil.
În România există în prezent aproximativ 4,7 milioane de pensionari, iar generații numeroase se apropie, la rândul lor, de vârsta pensionării.
În același timp, generațiile tinere sunt tot mai puțin numeroase.
Această realitate produce un dezechilibru profund: mai puțini oameni care muncesc trebuie să susțină un număr tot mai mare de persoane aflate la pensie sau dependente de serviciile publice.
O altă mare realitate este sărăcirea accentuată a țării și a populației, în mod implicit, astfel că salariile nu mai sunt suficiente și nici pensiile nu mai oferă posibilitatea unor rezerve cu care bunicii să-și sprijine copii și nepoții.
Astfel, că tinerii sunt foarte condiționați în ași forma o familie din lipsă de resurse financiare proprii și predictibile, iar în cazul în care au format o familie, din motive pecuniare își amână momentul în care să fie părinți.
Majoritatea familiilor tinere care ar putea avea mai mulți copii se rezumă la unul singur nu din comoditate ci strict din incapacitatea de a asigura un trai decent copilului și familiei în general.
Un alt motiv din care cauză nu se formează familii tinere mai numeroase este instabilitatea legilor care duce la o impredictibilitate profundă a situației materiale a cetățeanului în general, la nesiguranța locurilor de muncă și la o asistență socială slabă din partea statului slăbit material.
Iar întrebarea fundamentală este: ce face statul român pentru a schimba această situație?
Din păcate, în locul unei politici demografice coerente și pe termen lung, asistăm prea des la măsuri fragmentare, programe temporare și promisiuni care nu oferă familiilor ceea ce au nevoie cel mai mult: siguranță și predictibilitate.
O familie nu își întemeiază viitorul pentru un singur ajutor financiar acordat de stat.
Un copil nu poate fi crescut cu promisiuni electorale.
O familie are nevoie de locuință, venituri stabile, locuri de muncă, creșe și grădinițe accesibile, servicii medicale, educație de calitate și siguranța zilei de mâine.
De aceea, trebuie să spunem foarte clar: politica demografică nu poate fi redusă la acordarea unor stimulente financiare punctuale.
Dacă statul dorește cu adevărat să încurajeze natalitatea, trebuie să creeze condițiile în care o familie să poată spune: „Da, îmi permit să am un copil și pot să-i ofer un viitor în România.”
Aceasta trebuie să fie întrebarea fundamentală a oricărei politici publice.
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Nu putem cere tinerilor să aibă copii într-o țară în care o familie tânără se luptă ani întregi pentru o locuință, în care costurile vieții cresc, în care serviciile pentru copii sunt insuficiente, iar părinții sunt obligați să aleagă între carieră și familie.
Nu putem condamna tinerii pentru că amână întemeierea unei familii atunci când statul nu le oferă stabilitate.
De aceea, nu putem privi cu indiferență plecarea românilor în străinătate.
România pierde nu doar oameni.
România pierde părinți, copii, specialiști, muncitori, antreprenori și viitoare generații.
În acest context, soluția de a acoperi deficitul de forță de muncă exclusiv prin importul de lucrători străini nu poate reprezenta o strategie demografică pentru România.
Este, cel mult, o soluție de moment pentru o problemă pe care statul a refuzat prea mult timp să o rezolve la rădăcină.
În același timp este o probă indubitabilă a eșecului politic susținut de decenii care a dus la o sărăcire inadmisibilă a unui stat care în martie 1989 nu mai avea nici o datorie externă dar acum are cea mai mare datorie, un stat care avea o industrie puternică în toate domeniile, avea un sistem de cercetare cu care se concura cu orice alt stat și care acum nu mai produce decât biciclete și își distruge și fermele agricole cu sacrificii care nu le-am cunoscut până acum și care acum se fac cu o frecvență necontrolată.
România trebuie să-și păstreze propriii oameni !
Trebuie să-i convingem pe tineri să rămână în țară, să-și întemeieze familii aici și să-și crească aici copiii !
Trebuie să reconstruim condițiile pentru ca românii plecați peste hotare să poată reveni!
Iar acest lucru nu se face prin discursuri, ci prin politici publice concrete și în respectul interesului național..
Avem nevoie de o strategie națională pentru familie și natalitate, asumată politic și bugetar pe termen lung, nu de programe schimbate de la un an la altul.
Avem nevoie de:
- programe reale pentru construirea și achiziția de locuințe pentru familiile tinere;
- dezvoltarea rețelei de creșe și grădinițe, inclusiv în mediul rural;
- sprijin financiar predictibil pentru familiile cu copii;
- măsuri fiscale care să favorizeze familiile și părinții;
- servicii medicale accesibile pentru mamă și copil;
- protejarea părinților pe piața muncii;
- politici pentru întoarcerea românilor din diaspora;
- reducerea costurilor educației și creșterii copiilor;
- dezvoltarea serviciilor publice în localitățile mici și în zonele rurale.
În același timp, trebuie să înțelegem că politica demografică nu poate fi separată de politica economică și socială.
O economie care nu oferă salarii decente, locuri de muncă stabile și posibilitatea de a cumpăra sau închiria o locuință nu poate pretinde că sprijină familia.
Un sistem public de pensii care este permanent pus sub presiune fără o strategie demografică serioasă nu poate fi sustenabil la nesfârșit.
În același timp sistemul actual de asigurări sociale fiind deficitar, poate ar trebui să ne gândim la refacerea sistemului anterior care oferea siguranță, predictibilitate și susținea interesele cetățeanului român contribuabil prin susținerea elementelor de mare interes național.
Iar un stat care își pierde tinerii prin emigrație și nu reușește să creeze condiții pentru întoarcerea lor își pierde, de fapt, propria perspectivă de dezvoltare.
Trebuie să încetăm să tratăm efectele și să începem să tratăm cauza !
Cauza este lipsa unei politici coerente pentru stimularea unor domenii de producție care să confere locuri de muncă astfel susținându-se familiile, copii și generațiile tinere.
Nu putem construi România viitorului dacă nu avem copii.
Nu putem avea o economie puternică fără oameni.
Nu putem susține sistemul de pensii fără o populație activă suficient de numeroasă și a unor soluții de utilizarea a fondurilor sociale în cel mai profitabil mod.
Și nu putem vorbi despre suveranitatea și independența României dacă viitorul demografic al țării este lăsat la voia întâmplării.
România nu trebuie să aleagă între generații!
Pensionarii nu sunt adversarii tinerilor.
Tinerii nu sunt adversarii pensionarilor.
Familiile nu trebuie puse să concureze cu persoanele vârstnice pentru resursele statului.
Dimpotrivă, avem nevoie de solidaritate între generații.
Pensionarii de astăzi au construit România de ieri.
Copiii de astăzi sunt cei care vor susține România de mâine.
Între aceste generații trebuie să existe continuitate, respect și responsabilitate.
De aceea, consider că declinul demografic trebuie declarat ca o problemă strategică de interes național, iar politica pentru familie trebuie să devină o prioritate reală a statului român.
Nu peste zece ani.
Nu după următoarele alegeri.
Acum !
Pentru că fiecare an în care natalitatea scade, fiecare tânăr care pleacă și fiecare familie care renunță la ideea de a avea copii reprezintă o pierdere pentru România.
România nu are nevoie de o politică prin care să constate, an de an, că se nasc tot mai puțini copii.
România are nevoie de o politică prin care familiile să își recapete încrederea în viitor.
Față de cele expuse anterior, mesajul nostru este simplu și ferm:
O țară care își dorește viitor trebuie să investească în propriile familii.
O țară care își respectă trecutul trebuie să-și respecte pensionarii.
O țară care își apără viitorul trebuie să-și protejeze copiii și tinerii.
Însă mai presus de toate, România trebuie să-și pună familia și propriul popor în centrul politicilor sale publice.
Aceasta nu este doar o chestiune economică.
Este o chestiune de siguranță națională, de identitate și de viitor al României.
Comments are closed