România este și trebuie să rămână un stat european activ, respectat și capabil să participe cu seriozitate la construcția deciziilor Uniunii Europene.
Dar apartenența la Uniunea Europeană nu înseamnă renunțarea la apărarea interesului național. Dimpotrivă, responsabilitatea unui politician român care merge la Bruxelles este, înainte de toate, aceea de a reprezenta România cu demnitate, echilibru și fermitate.
Din păcate, în ultimul an, am asistat prea des la o inversare a acestei logici. De la instalarea Guvernului Bolojan, în iunie 2025, numeroase decizii importante pentru România au fost discutate mai întâi la Bruxelles și explicate abia ulterior cetățenilor români.
Bruxelles-ul nu trebuie privit nici ca o „Înaltă Poartă”, nici ca locul unde mergem să cerem aprobarea pentru politica internă, dar mai ales a celor externe. Este masa la care România trebuie să stea ca stat membru cu drepturi egale și cu propriile interese legitime.
Stimați colegi,
Un exemplu care trebuie să ne dea tuturor de gândit este disputa referitoare la cele aproximativ 770 de milioane de euro din PNRR.
Faptul că fonduri destinate României au ajuns să fie invocate într-o dispută politică privind legislația de integritate și situația unui lider politic român este, în sine, profund problematic.
Banii europeni destinați României nu sunt ai unui partid, ai unui premier sau ai unui lider politic. Sunt resurse pentru dezvoltarea României.
Din acest motiv, cred că orice reprezentant al Guvernului României are obligația de a acționa cu maximă prudență atunci când o dispută internă ajunge pe masa instituțiilor europene.
Nu putem accepta ca accepta ca premierul „interimar” și ministrul demis al MAE să intervină la nivel european pentru urgentarea verificării unei legi adoptate în Parlamentul Românie.
Interesul românilor și al României trebuie să fie pus întotdeauna înaintea interesului de partid.
Există însă și o problemă mult mai profundă.
Ministrul demis al afacerilor externe a susținut alături de reprezentanții altor zece state membre, extinderea utilizării votului cu majoritate calificată în politica externă a Uniunii Europene.
Este o temă care merită o dezbatere serioasă.
Pentru state precum România, regula unanimității nu reprezintă doar o procedură birocratică. Ea reprezintă și o garanție că, atunci când sunt în joc interese naționale majore, vocea fiecărui stat membru contează.
De aceea, înainte de a susține diminuarea utilizării unanimității, trebuie să ne întrebăm foarte clar: ce câștigă România și la ce instrumente de protejare a propriului interes renunță?
Politica externă nu se face prin automatism și nici prin conformism.
România are nevoie de politicieni europeni, dar mai ales de politicieni români la Bruxelles: oameni capabili să coopereze, să negocieze și să construiască alianțe, fără să uite niciodată pe cine reprezintă, românii și România.
Pentru că Europa este mai puternică atunci când statele sale sunt respectate, iar România este mai puternică atunci când reprezentanții săi știu să spună, argumentat și demn, atât „da”, cât și „nu”.
Comments are closed